Very few reasons why I loooooove Avatar

Pentru ca e un film priectat a fi mainstream care aduce in prim plan fluxul de energie care conecteaza toate lucrurile si fiintele si arata  how the world should be. Pentru ca face foarte vizibil cat de orbi suntem si cum ar trebui sa vedem.
Pentru ca reitereaza fenomenal si Sci-Fi Scrisoarea III - "raul, ramul mi-e prieten numai mie, iara tie dusman iti este"
Pentru ca te surprinde inevitabil cu imagini si concepte ne-mai-imaginate (trasee incandescente pe piele care marcheaza dispozitia emotionala, munti plutitori, salcii luminoase, insecte rotitoare....).
Pentru ca din nou arata cum se implinesc profetziile atunci cand incepi sa crezi in ele.
Pentru ca in pofida rezervei mele fata de 3D, tre sa recunosc ca m-am ferit de cateva ori de niste frunze care se indreptau vertiginos spre mine.

dreaming my dreams...

lnspir3d: dupa cum spuneam...noi cu obsesiile noastre...
lnspir3d: io prefer obsesiile fericite
lnspir3d: reverii din alea in care lucrurile se intampla asa cum imi doresc...
lnspir3d: uneori is asa de puternice ca ma scot din butoiul cu melancole....
lnspir3d: si incep sa ma disciplinez sa nu ma mai gandesc la trecut
lnspir3d: la cum ar fi fost dc...etc, etc,etc
lnspir3d: dc e sa ma gandesc la altceva decat la prezent, prefer sa fantasmez despre cum va fi cand...
lnspir3d: e foarte tonic :)

Beautiful sunshine in my eyes

It's woooonderful to  wake up with a ray of sunlight tickling your eyelashes. It makes you remember that there is so much beauty in the world :)

Today...like any other day

"The best things in life aren't things". Thank you for reminding me that in the most beautiful manner today!!!

Eyes wide open

A friend told me today I look like when I was five : "All eyes!" she said. And I smiled because I remembered that a child's joy comes from the way he looks at life - just acknowledging, no judging; just giggling and being curious about everything without expectations or demands; just seeking and living whatever comes with eyes wide open.

I guess we should start living...

A beautiful metaphor of what life can be like! :)
Just click on the title and watch it till the end.

Cu sau fara caleidoscop?

Unii oameni isi fac curaj sa-si asume nefericirea de dragul autenticitatii.

Dupa multe multe intrebari retorice, dansuri singulare "inainte-inapoi", dupa ocheade aruncate dincolo de gardul rutinei cotidiene isi dau jos ochelarii de cal sau caleidoscopul colorat prin care privesc si raman dezgoliti.  Atunci inteleg ca gazonul perfect din fata casei, masina luxoasa, familia zambitoare, aprobarea comunitatii, donatiile consistente sunt iluzorii si foarte foarte departe de sentimentul de implinire dupa care tanjesc. Incep sa vada limpede ca nici unul dintre filtrele colorate pe care ni le propun conventiile comunitatii cand pretind ca au gasit drumul catre implinirea deplina (indiferent despre marimea comunitatii sau despre valorile pe care le promoveaza) nu rezista in fata momentului de iluminare in care realizezi ca adevarul e in alta parte !!!

Si caleidoscopurile pe care le gasim in jur sunt asa de variate ! E asa de usor sa gasesti un surogat de sens in statuia care ti se promite in fata institutiei in care-ti jertfesti zilele, in confortul relatiei in care nu mai trebuie sa te stradui sa te imbraci frumos, in faptele bune si in mataniile pe care le rostesti "intocmai si la timp", in normele pe care le respecti cu strictete pentru ca cineva a inteles ca cineva ar fi zis ca "cineva acolo sus" a zis ca asa trebuie facut.

Mi-amintesc una dintre replicile care a facut sa fie memorabil Revolutionary Road  "Who made these rules, anyway?!"...

Fiinta draga :)

Zic asa, dintr-o rasuflare, intr-o efuziune optimista, fara cauza precisa sau obiect concret :)

Mi-esti draga pentru felul fascinant in care iti intortochezi viata, pentru sutele de intrebari cu care iti bati capul una-ntruna fara sa gasesti raspunsuri care sa te multumeasca mai mult de 10 secunde. Ma minunez de fiecare data cand iei cuvintele celor din jur si faci din ele balsam sau scut sau secure de retezat capete sau licoare datatoare de puteri miraculoase. Ma incanta sa te vad entuziasmata pentru simplul motiv ca e senin ca si cum ai avea o retea secreta prin care Soarele ti-ar revarsa viata in trup. Mi-e drag sa te vad indragostita de maturatori de nori care-ti lumineaza chipul dezprafuind reteaua secreta si ajutandu-te sa-ti amintesti "what a wonderful world". Ma intriga de fiecare data cand dupa mii de semne de intrebare cu privire la motivatiile celorlalti, de indoieli si scepticisme alegi sa-i pastrezi in suflet pentru ca preferi sa-i iubesti chiar si pe cei care dupa legile lumii asteia "te folosesc", "te manipuleaza", "te ignora", etc...pentru simplul motiv ca "e o mare durere sa iubesti, dar e o nenorocire sa scapi de aceasta durere" :)

Beautiful coincidence

Sigur ca nu exista coincidente, doar bizarerii ale legii probabilitatilor sau ale jocului de barbut al zeilor.

Una dintre ele este ca 3 dintre cele mai frumoase femei pe care le cunosc isi sarbatoresc ziua de nastere azi :). Bineinteles ca "beauty is in the eye of the beholder" . Mai ales cea feminina. Si e etern supusa debate-urilor subiective ce aduc in discutie tot felul de criterii - de la cele mai aride de ordin geometric (simetria fetei, proportiile trupului, etc - si astea infinit de subiective, imagineaza-ti un debate intre Rubens si Versace cu privire la frumusetea feminina:) ) la cele mai inflacarate (minutele in care nu-ti poti lua ochii de la ea, frecventa cu care iti bantuie visele, etc).

Dar cu tot subiectivismul lui "nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-ti place", cele trei domnishoare capteaza atentia, smulg suspine si aduna priviri languroase. Nu vorbim de inimi frante, ca alea n-au treaba cu frumusetea "calaului" :)

Sigur, ca in stradania noastra de a intelege frumusetea am facut tot felul de categorii, am conturat stereotipuri si am pus etichete. Si fara sa indraznesc sa le limitez pe frumoasele mele "personaje" ele sunt 3 tipuri diferite de femei frumoase.

"Femeia copil" - sau "eternul copil" cum glumim noi pe seama ei inca din liceu - iti starneste nevoia stringenta de a o proteja. Privirea uimita si rasul zglobiu, intrebarile retoric-naive ("cum pot fi unii oameni asa ? "), bucuria in fata fiecarui gest de atentie pe care i-l acorzi si "playfulness"-ul cu care umple atmosfera te fac sa-ti doresti prezenta ei nonstop. Te fac sa-ti doresti sa-i culegi luna si stelele de pe cer doar ca sa o vezi cum se bucura de ele...

"Femeia misterioasa" a fost intotdeauna un mister si pentru mine :). Te intrebi intotdeauna ce se ascunde in spatele privirii ce uneori doar mangaie lucrurile si alteori le fixeaza tzintuindu-le pe loc. Ii urmaresti gesturile unduioase si fantasmezi cum ar fi sa ti se adreseze. O vezi plutind in timp ce se indeparteaza scufundata in lumea ei si jinduiesti sa-ti arunce macar o privire ca sa simti ca ti se reveleaza al 7 lea cer :)

"Femeia senzuala" te atrage ca un magnet. Capul nu te mai asculta si se intoarce evident in directia in care apare ea. Visezi cu ochii deschisi atingerea ei si te cuprind valuri de caldura. O fixezi cu privirea pana in momentul in care te surprinde si iti zambeste si simti fluturi napadindu-ti stomacul si...alte zone.

Da' stii care-i partea cea mai faina? Ca atuul cel mai de pret al femeilor frumoase nu e tenul impecabil, parul matasos, ochii migdalatzi, fizionimia simetrica, zambetul de perla , proportiile perfecte sau gratia miscarilor ... ci atitudinea de femeie care isi cunoaste valoarea :)

De-a v-ati ascunselea...

Zilele astea am vizitat o fiintza draga peste care au trecut multe primaveri pline de sperantze risipite, veri calcinante, zile de toamna impovarate si ierni cu sufletul infrigurat. In ultima vreme e cumplit de apasata de singurate. Atat de tare, incat obosita a lasat povara jos si s-a lasat diagnosticata cu depresie majora. Grabindu-ma sa-i duc in dar prezentza mea, eram convinsa ca ii va prii, chiar daca nu ma asteptam la efuziuni. Surpriza a fost ca atentzia noastra a stingherit-o, a nelinishtit-o si a adancit-o mai tare in singurate, intr-atat incat cu toata candoarea si tristetea, intr-o incercare de recuperare a autoritatii pierdute s-a rastit la noi "hai, plecati, fiecare la casa lui!"

Si m-am gandit atunci, de ce te simti mai singur in 2 sau in 3 sau in 15? Poate pentru ca te trezesti ca intr-o camera din aia cu zeci de oglinzi si iti vezi singuratea reflectata la infinit in fiecare neintzelegere, neputintza sau nepasare a celor din jur. In fiecare dintre cei care nu pot sau nu shtiu sa-tzi fie "aproape" si pentru ca nu tolereaza sa vada tristetze itzi repeta superficial "o sa fie bine" sau "lasa, ca toate este trecaretze". Sau in cei mai vehementzi care itzi spun ca gandesti denaturat sau ca ar trebui sa faci asha si asha fara sa te lase sa-tzi spui povestea pana la final sau ca "asta nu-i nimik, stai sa-tzi spun ce-am patzit eu" sau cei care te intreaba imperativ "ce-i cu tine, revino-ti !" sau cei care te iubesc atat de mult incat itzi spun cu invershunare ca cei care-ti sunt impotriva sunt greshitzi pentru ca tu ai dreptate sau cei care devin total debusolatzi cand te nu te vad zambind. Si fara indoiala ca fiecare ishi doreshte sa-tzi fie umar sau carja de sprijin sau shut in fund=pas inainte ...si cu toate astea ii simtzi atat de departe de suflet.
Sigur, sperantza ramane caci te gandesti intotdeauna ca cei care sunt "departe" sigur tzi-ar fi "aproape" daca nu tzi-ar fi inaccesibili fizic. Si poate ca tocmai de-asta ii preferi departe...ca sa nu-ti spulberi sperantzele...
Si totusi, parafrazand un mare artist in viatza, o bucurie/ o suferinta/ o viata neimpartasita, "face cat o singurate intreaga".
So, cum facem?  Riscam sa ne risipim sperantza oglindu-ne singuratatea in celalalt sau hranim iluzia unei vietzi impartashite intr-un illo tempore nedefinit, "atunci si acolo"...

Viata bate filmul !!!

Tre sa-ti fi venit in minte macar o data exclamatia asta. Intr-un moment in care evenimentele si oamenii din jurul tau s-au aranjat asa incat ceea ce ti se parea imposibil sau macar improbabil s-a intamplat. Dar asa cum in filme ceea ce vedem e perspectiva unui scenarist sau a unui regizor cu mai multa sau mai putina ironie existentiala, tot asa atunci cand mi se pare ca viatza bate filmul am inceput sa ma uit cu atentie a cui perspectiva o contemplez :)

Pat -....

Ce au in comun un meteopat cu un patetic?

Un pat :)

Si o ciudata covarianta care ii aduce deseori in prim plan impreuna. Cel putin asa justific zilele ploioase in care shed in pat si frizez patetismul. Si ma gandesc la sarmanu' Bacovia care cum vedea un pic de ploaie cum se vedea inecandu-se in betzie si in lacustre; cum dadea un pic toamna, cum se vedea in coshciug...

Si fie vorba intre noi, teama de patetic si de ridicol e una dintre temerile cele mai frecvente (cica fobia de vorbit in public ar fi mai frecventa decat teama de moarte). Wikipedia (The Knowledge of our days) zice ca "pathetic = arousing scornful pity or contempt, often due to miserable inadequacy". Interesant e ca in romaneste "patetic = plin de patos, care emotioneaza, induioseaza" DEX-ul nu identifica izul eufemist al termenului. O fi hipersensibilitatea asta la patetic tot vreun import americanesc?

Anyway, nu vroiam io sa fac o analiza etimologico-psihanalitico-pupu. Doar ca zilele trecute ma intrebam cum poti sa faci slalom elegant si sa ratezi patetismul atunci cand spui ca iubesti, ca doresti, ca ti-e frica, ca te infurie, ca te incanta, etc. Si raspunsul mi-a venit cu prima raza de soare azi-dimineata (asta ca sa confirme inca o data teoria cu meteopatia :) ) Patetismul vine atunci cand ma iau prea in serios, cand mi se pare la lumea incepe si se termina cu ce zic/fac/simt/cred eu, cand intensitatea si incrancenarea ma napadesc si mi se pare ca ceea ce (nu) se intampla e catastrofal ( la meteopati asta se intampla deseori in zilele mohorate)... In zilele frumoase "things go easy on me"... imi amintesc ca nimic din ce mi se intampla nu anuleaza esenta mea; ca lucrurile, evenimentele, persoanele din jur devin minuni de care e imposibil sa nu te bucuri...si pan' la urma afara e senin :)

Sigur, Isus si Buddha zic asta de cateva mii de ani, Ellis zice asta de vreo 50 de ani...dar noi uitam la fiecare 30 de secunde :)

Breathless...

După un anumit timp, omul învaţă să perceapă diferenţa subtilă între a susţine o mână şi a înlănţui un suflet şi învaţă că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva şi că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranţă, şi aşa, omul începe să înveţe...

Că săruturile nu sunt contracte şi cadourile nu sunt promisiuni, şi aşa omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus şi ochii larg deschişi, şi învaţă să-şi construiască toate drumurile bazate în astăzi şi acum, pentru că terenul lui mâine este prea nesigur pentru a face planuri ...şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se opresc însă la jumătatea drumului.
Şi după un timp, omul învaţă că dacă e prea mult, până şi căldura cea dătătoare de viaţă a soarelui, arde şi calcinează. Aşa că începe să-şi planteze propria grădină şi-şi împodobeşte propriul suflet, în loc să mai aştepte ca altcineva să-I aducă flori, şi învaţă că întradevăr poate suporta, că întradevăr are forţă, că întradevăr e valoros, şi omul învaţă şi învaţă .....

Cu timpul înveţi că a sta alături de cineva pentru că îţi oferă un viitor bun, înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei vrea să te întorci la trecut. Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti. Îţi dai seama cu timpul că dacă eşti alături de această persoană doar pentru a-ţi întovărăşi singurătatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi..

Ajungi cu timpul să înţelegi că adevăraţii prieteni sunt număraţi, şi că cel care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mânie, pot continua tot restul vieţii să facă rău celui rănit. Cu timpul înveţi că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari o pot face.. Cu timpul înţelegi că dacă ai rănit grav un prieten, e foarte probabil că niciodată prietenia lui nu va mai fi la aceeaşi intensitate. Cu timpul îţi dai seama că deşi poţi fi fericit cu prietenii tăi, într-o bună zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat să plece. Cu timpul îţi dai seama că fiecare experienţă trăită alături de fiecare fiinţă, nu se va mai repeta niciodată. Cu timpul îţi dai seama că cel care umileşte sau dispreţuieşte o fiinţă umană, mai devreme sau mai târziu va suferi aceleaşi umilinţe şi dispreţ, dar multiplicate, ridicate la pătrat..
Cu timpul înveţi că grăbind sau forţând lucrurile să se petreacă, asta va determina că în final, ele nu vor mai fi aşa cum sperai.. Cu timpul îţi dai seama că în realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment.
Cu timpul vei vedea că deşi te simţi fericit cu cei care-ţi sunt împrejur, îţi vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine şi acum s-au dus şi nu mai sunt.....Cu timpul vei învăţa că încercând să ierţi sau să ceri iertare, să spui că iubeşti, să spui că ţi-e dor, să spui că ai nevoie, să spui că vrei să fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are nici un sens.
Dar din păcate, toate se învaţă doar cu timpul...

Viata nu se masoara in numarul de respiratii pe care le ai, ci in momente care iti taie rasuflarea.

Jorge Luis Borges

"Stay"

Beautiful song! Wondering what it is about...?

Arta conversatiei...

Cand eram mult mai tanara si crudutza si inca ceva vreme dupa... credeam ca vinovate pentru neintzelegerile dintre oameni sunt cuvintele...ca pe masura ce vorbim mai metaforic si mai alambicat devenim mai greu de decodat de catre cei din jur, ca pe masura ce invaluim semnificatia in mai multe valuri de cuvinte, care mai de care mai sclipicioase, nuantam limbajul incercand sa devenim mai specifici (si mai interesanti, desigur:) ) si de fapt ne incalcim in ghemul deshirat de la atata despicat in 4x4x4x4...

Am incercat apoi, cu diferite rate de succes, sa mai las deoparte din decoratziunile semantice, in sperantza ca neintzelegerile atat de daunatoare sufletului, se vor diminua - ca celelalt suflet catre care comunic va intelege mai bine dc zic "drept in fatza" si pe shleau.

Acum...simt tot mai mult si mai des ca de fapt nici zorzoanele "poietice" si nici lipsa de empatie deghizata in autenticitate nu ma ajuta sa fiu mai bine inteleasa...ci doar deschiderea cu care fiecare se prezinta in fascinantul moment al conversatiei....restul sunt detalii tehnice.

Despre iubirea "netzarmuita"

Stiu ca e "lame" sa postezi FWDuri ...da' zicem ca asta e un exercitiu de diversitate multiculturala. Si am pus si Talku' lui Hellen Fischer (accesibil din titlu) despre antropologia, neurofiziologia si magia iubirii - sau cum se face ca iubirea nu are margini :)

Olanda: Ai doua iubite.Te poti insura cu amandoua. Ele se pot casatori intre ele.
Moldova : Ai doua iubite. Di la tini si audi galseava aseia in fiecari noapti, ma omule?
Rusia: Ai doua iubite. Stalinskaya si Moskovskaya.
Pakistan : Ai doua iubite. Cea mai varstnica are 6 ani.
India : Ai doua iubite. Budha nu stie nimic..
Turcia: Ai doua iubite. Una iti face mancare, una iti spala rufele, una iti calca hainele si una le supravegheaza pe celelalte. Chiar vroiai sa te credem ca ai numai doua iubite?
China : Ai doua iubite. Din cateva miliarde de motive.
Bulgaria : Ai doua iubite. Pe una o cheama Sofia . Cealalta te intreaba: "unde ai fost?" "la Sofia ". Esti in deplina siguranta.
Germania : Ai doua iubite. Ambele blonde.
Mexic: Ai doua iubite. Vin hotii si fura jumatate. Iti mai da vecinul una. Imprumuti trei din barul de vis-a-vis. Vecinul isi ia partea inapoi. Cate ti-au mai ramas?
Anglia : Ai doua iubite. Absolut superbe. Iar ai baut prea mult..
SUA: Ai doua iubite. Una pe Facebook si una pe Myspace. Nu le-ai vazut niciodata.
Brazilia: Ai doua iubite: Rosaria Fiorella Andrea Luiza Esmeralda Carla Vitoria Alessandra del Campo si inca una.
Dubai : Ai doua iubite. Placate cu aur.
Cuba : Ai doua iubite. Nu esti deloc Fidel..
Suedia: Ai doua iubite. In IKEA chiar gasesti orice...
Spania: Ai doua iubite. Mai tarziu descoperi ca ele sunt de fapt surori. Putin mai tarziu afli ca tu esti chiar fratele lor mort la nastere. Mai ai un frate geaman desmostenit de catre soacra portarului, care portar nu-si mai aduce aminte nimic din copilarie. Viata ta e o telenovela.
Grecia: Ai doua iubite. Vecinul se cam da la una din ele. Dimineata te trezesti cu un cal mare de lemn in fata casei. Mai bine fugi.

http://www.ted.com/talks/lang/eng/helen_fisher_tells_us_why_we_love_cheat.html

A kinder, gentler philosophy of success

Why should we feel sympathy instead of contempt for a guy who's driving a Ferrari and why are we more likely to be jealous on our classmates than on the Queen of England? Why are we more anxious about our careers than ever before? Are we soooo afraid of failure because of the judgmental way our society regards it? What would some of the Great Tragedies (stories of peoples' failures) in literature look in the newspapers today? "Shopachoolic adulterous swallows arsenic after credit fraud" (Madame Bovary) or "Sex with mum was blinding" (Oedip).

Just a glimpse in the witty, beautifully coherent and introspective perspective Alain de Botton has upon ourselves.

http://www.ted.com/talks/alain_de_botton_a_kinder_gentler_philosophy_of_success.html

Gemstones

When you find someone who can hold your soul in their hands and not try to polish it or weight it or cover it or chain it or drop it or ignore it... hold them close because you might have just found a diamond !

Not just wishful thinking

Pentru ca fiecare zi e ziua ta iti propun urmatoarele: sa te trezesti in fiecare dimineata stiind exact pentru ce - realist vorbind nu vor fi zambete tot timpul, dar Doamne da sa fie entuziasm in fata provocarilor; nu vor fi succese de fiecare data, dar Doamne da sa fie lectii invatate si fiecare shut in fund sa te impinga un pas inainte; sa gasesti sens si semnificatie in lucrurile in care  iti investesti energia; sa iti devina limpede care sunt lucrurile pe care nu trebuie sa le ratezi; sa te inconjoare oameni in care merita sa-ti investesti sufletul; sa nu uiti ca viata nu e in alb-negru ci intr-o infinitate de culori ale curcubeului...

Exercitiu de luciditate...

Promit ca data viitoare cand mi se va parea ostila atitudinea precupetzei din piata care imi  vinde rosiile rastindu-se la mine sa nu gandesc altceva decat recunostinta si multumire pentru ca nu sunt intre acei 1 miliard de oameni care sufera de foame in fiecare zi. Promit ca atunci cand mi se va parea salcie apa de la robinet sa multumesc pentru ca nu sunt intre acei 5000 de oameni care mor in fiecare zi din cauza lipsei de apa potabila. Promit ca atunci cand agresivitatea irationala din trafic ma agaseaza sa-mi amintesc ca acel 1 l de motorina pe care-l consum e echivalentul unei zile intregi de munca pentru 100 de brate umane. Promit ca atunci cand mi se vor parea "inacceptabile" cine-stie-ce frustrari cotidiene si superflue sa-mi amintesc cat sunt de binecuvantata ca nu sunt acel 1 din 6 oameni care lupta pentru supravietuire fara apa, electricitate sau vreo forma de salubrizare. 

Cateva dintre revelatiile dupa HOME - film, documentar, protest ecologic, poezie, manifest social, colaj surprinzator de arta vizuala + argument rational intr-o rama muzicala perfect emotionanta. 

Si cu toate ca stiam ca legea lui Pareto functioneaza si in consecinta 20% din oameni controleaza 80% din resursele planetei si stiam ca an de an calota glaciala se topeste tot mai mult (desi nu sunt convinsa ca e din cauza celor 900 de milioane de autovehicole) si stiam ca pana in 2050 vor disparea un sfert din speciile vii de pe planeta si stiam ca "all living matter is linked"... acum am avut revelatia crunta ca fiecare gest al nostru ca homo sapiens sapiens modernicus hipertechnologicus provoaca o rana in ecosistem ....ca ne-am indepartat atat de mult de ratiune si luciditate incat ne taiem vehement singuri craca....

Pentru mine discursul asta nu e unul ecologic (desi stupefiez vanzatoarele cand refuz pungile de plastic gratuite si inchid apa cand imi pun samponul in par la dus) ... e un discurs despre orbire, egoism, orgoliu, inconstienta si neajutorare...

"In the chain of species, trees are a pinnacle, a perfect living sculpture. Trees defy gravity. They are the only natural element in perpetual movement towards the sky. They grow unhurriedly towards the sun that nourishes their foliage. They have inherited from these miniscule cyanobacteria the power to capture light's energy. They store it and feed off it, turning it into wood and leaves, which then decompose into a mixture of water, mineral, vegetable and living matter....... our cells and their cells talk the same language" 

A glimpse in my Gratitude Journal

Paradoxal sau nu, azi am avut succes! Great success! Foarte subiectiv, foarte personal, foarte circumstantial... dar l-am perceput, l-am gandit si l-am simtit ca pe un succes! 

Si iata primul paragraf din Gratitude Journal-ul meu : azi am avut convingerea - logica, empirica si pragmatica - ca I CAN do great things!!! Nu delirez, nu sunt self-biased, nu ma imbat cu apa rece cd imi spun ca pot sa fac great things! E important sa nu uit asta cand frica ma paralizeaza, cand lenea imi da tarcoale si cand comoditatea ma trage gravitational in moliciunea lui dolce-far-niente... 

Fericire paradoxala...

unde e "fericirea" (fii bun si tolereaza banalitatea termenului in acceptiunea sa cea mai generala)? 

Asta e o intrebare pe care sigur ti-ai pus-o atunci cand ai intrat in stadiul operatiilor formale :) Sau cand ai ajuns aproape sfarsit in varful Everestului personal dupa o alergare nebuna, nebuna si ai ramas gura-casca sa vezi ca inca nu e Nirvana acolo si ca alergarea continua. Sau cand Mr. Perfect s-a intors spasit si ti-a declarat iubire netzarmuita, sau cand ai obtinut salariul ala care ziceai ca iti va schimba viata, sau cand ti-ai luat casa despre care ziceai ca e "tot ce-ti doresti" sau cand copilul tau cu chip angelic a facut primii pasi sau cand ai castigat la loto sau cand....Long story short, alergi bezmetic pe un traseu mai mult sau mai putin conturat catre "Marele Premiu"... imbatandu-te cu ideea ca sigur la urmatorul succes vei fi mai fericit...Si cand nu-l gasesti acolo, te incrancezi mai tare, iti incorzi muschii si sufletul si o pornesti mai cu avant catre tinta urmatoare. Te mai impiedici, te trantesti la pamant, te ridici, privesti drept inainte si "bagi mare" fara sa te uiti in urma...

Si can'colo... cea mai sigura modalitate (statistic verificata) de a te apropia de starea de fericire e atitudinea de recunostinta, de multumire, de constientizare a bucuriilor cotidiene....de a privi cu incantare spre bucata de drum parcursa deja. De-a te opri la fiecare apus de soare si a numara micile binecuvantari ale zilei si momentele de sublima gratie in care universul s-a oranduit astfel incat tie sa-ti mearga "bine" (oricat de subiectiv ar fi acesta).

Al doilea paradox....e ca cea de-a doua strategie (validata statistic) de a te apropia de "fericire" e generozitatea. Si e inevitabil rictusul autoironic cand te gandesti cat din timpul tau il investesti in a aduna lucruri pentru tine, pentru confortul si starea de bine personala...

Si can'colo momentele de altruism sunt cele care te fac realmente sa te simti bine...pentru ca te fac sa te simti mai bun, mai plin de semnificatie pentru ceilalti si pentru ca genereaza gesturi reciproce de altruism.

E sec discursul asta... caci se vrea o relatare obiectiva si rece ca orice raport de cercetare :). 

Dar e incredibil cum cliseele crestino-intelept-artistice sunt revalidate de stiinta zilelor noastre. ( http://www.authentichappiness.sas.upenn.edu/images/TimeMagazine/Index.htm).

A little thing that makes me so happy...

We all say we know the joy is in the ride, ca fericirea nu-i un lucru mare care te invaluie asa brusc si  dintr-o data cand ajungi in varful Everestului personal, ca bogatia se aduna picatura cu picatura din multitudinea de trairi intense, challenging, frumoase ... dar in viata de zi cu zi deseori uit de toate ca sa imi justific  confortul pierderii de vreme. Si stiu ca pentru a te bucura de lucrurile mici, pentru a trai experiente care puse cap la cap fac farmecul urcushului e nevoie sa te investesti, sa depasesti momentul de lene si sa te arunci in activitati solicitante aducatoare de provocari, satisfactii si "flow" (czikszentmihalyi like).

Ii multumesc pe aceasta cale dragei mele prietene care de fiecare data cand vine in capitala ma scoate din blazarea mea confortabila ca sa descoperim impreuna minunile construite de "mintea si mana omului" ce imbogatzesc cotidianul bucureshtean. De fapt, asta e una dintre binecuvantarile prietenilor care ma viziteaza... ma ajuta sa (re)descopar :)

De data asta a fost Muzeul Taranul Roman. Nu, nu e vorba de tzaranul=cocalar, mitocan, badaran; ci de ala autentic, samburele in jurul caruia a crescut Romanica noastra. Daca ti-ai petrecut vacantzele in peisajul "rural", daca ai trait fascinatia "camerei bune" in care intrai ca intr-un sanctuar sa admiri pledurile, sa sari pe perne si dricare si simteai mereu ca dincolo de mirosul puternic de naftalina pluteste oarece mister; daca-ti mai amintesti de "peretarele" brodate cu fizionomii imposibile si citate inspirationale - "Sus pe cer sunt multe stele, dar nici una dintre ele nu-i ca ochii dragei mele"- sau de icoanele cu imagini psihedelice (zici tu acuma, asa deshtept ca erau psihedelice, da' atunci iti cam dadeau fiori :P)... le vei regasi pe toate acolo. Daca n-ai urmarit niciodata fascinantele ritualuri ale vietii la tzara si daca Ion si Morometzii ti se par la fel de utopice ca si Macondo al lui Gabo Marquez, atunci Muzeul te va prinde in jocul sau. Si dc te gandesti ca muzeul e un loc unde te plimbi pasiv si citesti relaxat etichetele de sub exponate impecabil aranjate pe categorii cronologice ...well, pregateste-te pentru o surpriza! Vizita la Muzeul Taranului Roman te va prinde intr-o hora din care vei iesi buimacit si incantat de atata bogatie...exclamand "Si n-as fi zis!!!" :)

"Stau in librarie, miroase a hartie..."

Daca te uiti cu atentie o sa vezi cum uneori "art can be the reason for life"... Asta era feeling-ul la ultimul eveniment din Carturesti - un concert cu atmosfera "ad-hoc", oameni frumosi, involuntar si vadit fascinatzi de autenticitatea exprimarii artistice. 

"Rachel Getting Married"

N-a fost o supriza faptul ca mi-a placut filmul, avand in vedere ca venea cu recomandari insistente din partea unui prieten ale carui opinii le stimez si deseori impartasesc. Surprinzator a fost filmul in sine :)

Ti se intampla si tie sa refuzi activitati solicitante cognitiv (cum ar fi cartile stivuite pe noptiera) si sa te tolanesti la un film "scuzandu-te" ca iti ofera o experienta de invatzare prin personaje, scenarii, intamplari; ca vezi cum gandesc sau reactioneaza altii, etc... ? Si (onest vorbind) de cele mai multe ori savurezi furtuna neurotransmitzatorilor si o subtila incantare artistica... caci povestile, personajele, happy-end-urile nu prea au treaba cu realitatea...

"Rachel Getting Married" e incredibil de autentic. Pare filmat cu o camera de-aia de filmeaza nea' Jenu la nunta, fara trepied - caci imaginea e usor tremuranda... si nu e altceva decat o secventa de cateva zile din viata. Fara intriga, fara rasturnari de situatie, fara personaje ingrijit conturate (aparent, caci Anne Hathaway joaca minunat) doar o felie taiata adanc din viata unei familii....etc. 

Cu momente de disconfort social care se acumuleaza si nu se sparg fericit intr-un hohot de ras, cu relatia intre doua surori marcata de iubire-frustrare-protectie-iritare, cu scene ornamentale in care o pleiada de 'mnezeu-stie-cine tin toasturi pentru fericitul cuplu de insuratzzei, cu reactii emotionale intense si neanuntzate, cu tensiuni care fie explodeaza dinamitand atmosfera, fie "fasaie" ascuns prin gesturi de aparenta amabilitate,  cu dezgoliri de suflet care iti rascolesc pudoarea sociala... 

De ce ti l-as recomanda? Pentru ca pune pe display secvente autentice de existenta umana - imprevizibil, ilogic, emotional, abscons si de neinteles, histrionism, egoism, rabdare si iubire neconditionata si multe, multe alte despre alambicatele fiintze care suntem :)

Spirit de primavara

"O mare durere e sa iubesti, o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere"  I.L. Caragiale

O vorba de duh pentru toti cei care se arunca in involburarile primaverii :)

What doesn't kill you, makes you stronger!

So, what happens when life brings you face to face with one of your deepest fears? Will you run, will you hide, will you deny it, will you face it, will you fall apart?

"Doesn't matter how tough we are... trauma always leaves a scar, it follows us home, it changes our lives... trauma messes everybody up. But maybe that's the point: all the pain and the fear and the crap, maybe going thru all that is what keeps us moving forward. It's what pushes us. Maybe we have to get a little messed up, before we can step up." (http://www.cucirca.com/2009/03/25/grey’s-anatomy-season-5-episode-19-elevator-love-letter/)

Let me entertain u ...

E o zi grea pentru meteopatzi. Caldicel, noros, apasator, gri... 

Ma amuza insa teribil Atlasul de Mitocanie de la Radio Guerilla (http://www.radioguerrilla.ro/antimitocanie/).

Si rasfoind Inboxul am gasit o chestie dragutza...

Comentariul literar al unei manele                                         

„Trei luni de senzaţii" de Florin Peşte                                                                                                        

Încă din primele versuri, autorul plasează acţiunea într-un mediu feeric.                                                               

Ce miracol şi ce vrajă                                                  

Stau cu gagica pe plajă                                              

Prin folosirea cuvintelor miracol şi vrajă, poetul ne trimite într-o lume magică, interzisă muritorilor de rând. Efectul este completat de plasarea celor doi protagonişti pe plajă – trimitere directă la infinitul mării, care ar putea sugera şi iubirea nesfârşită, dar şi eternitatea. Nisipul ne duce cu gândul la scurgerea timpului, autorul reuşind astfel să 

îmbine prin folosirea unui singur cuvânt, atât infinitul cât şi perenul.

În următoarele două versuri, poetul doreşte să împace relativa bipolaritate dintre infinit şi peren.                           

Am chef de distractie                                                      

3 luni de senzatie                                                         

Conştient de clipa fermecată pe care o trăieşte, autorul îşi avertizează ascultătorul (cititorul) că iubirea nesfârşită, dragostea profundă, infinitultul, alfa şi omega, arde intens, asemeni razelor unei zile însorite de vară, comprimându-se în "3 luni de senzaţie". Necuprinsul este asfel încadrat în limite foarte bine delimitate - trei luni – iar profunzimea sentimentelor umane îmbracă forma senzaţiilor. 

Iubirea magică nu are suişuri sau coborâşuri. Aşa cum spune şi poetul, cuvintele de ordine în cazul unei asemenea iubiri sunt cheful şi distracţia alături de gagiu sau gagică. Folosirea cuvintelor nu este deloc întâmplătoare. Elementele de argou: gagiul, gagica vin să sugereze faptul că cel care vorbeşte este un om asemeni nouă, care însă, conform preceptului biblic, şi-a pus în valoare, talanţii, reuşind să pătrundă într-o lume de vis.                                                                                                                                                                        

A doua strofă a cântecului descrie opulenţa de care se bucură eroul.   

Dau o cheie la mertan                                                       

S- am plecat pe litoral                                                     

Mi-am pus plinul de benzina                                                

Si in dreapta o blondina                                                   

„Merţan"-ul face trimitere la stilul de viaţă al marilor padişahi. Folosirea expresiei „plinul de benzină" nu este deloc întâmplătoare. Ea ilustrează verticalitatea convingerilor personajului principal. El nu operează cu jumătăţi de măsură. Totul sau nimic pare a fi deviza după care se conduce. Noţiunea plin, are şi un sens metaforic. Ea prezintă maturitatea dragostei dintre cei doi, care tind spre perfecţiune. Acest lucru este  confirmat şi de termenii cu care este descrisă marea iubirea a personajului nostru. Fata cu care se iubeste eroul principal nu este o  fată oarecare. Ea este o „blondină" - simbol al frumuseţii feminine, aşezate la dreapta bărbatului. Afirmaţia este întărită în versul al doilea 

din cea de a treia strofă.                                            

                                                                                                                                        

Am mertanul de mult timp                                                   

Si-o blondina prototip                                                     

E a mea numai a mea                                                        

Si-mi petrec vara cu ea                                                     

                                                                                                                                             

Hiperbola "blondină prototip" descrie în profunzime calităţile greu de egalat ale iubitei, ea fiind o fiinţă unică. Prin folosirea unui termen  tehnic pentru a-şi descrie iubita – "prototip" – autorul ne reaminteşte că dragostea lui este asemeni ţinuturilor exotice, fascinante dar încă neexplorate în profunzime, afirmaţia fiind întărită şi de plasarea         

poveştii în anotimpul de vară.                                           

                                                                        

                                                                        

Ultima strofă descrie actul de iubire dintre cei doi. În primele două  versuri, ne este prezentată atmosfera care domneşte între îndrăcostiţi.                                                                            

                                                                                     

Marea neagra e calduta                                                     

Blonda-i sexy si finuta                                                    

                                                                         

Iubirea se consumă în apa caldă a mării. Cristalinul mării descrie sentimentele celor doi iar căldura apei descrie relaţia dintre ei. Dragostea dintre cei doi este imună la scurgerea timpului                                                                                                                                 

Ziua stau cu ea la soare                                                   

Noaptea o scot la plïmbare                                                 

                                                                 

Succesiunea zi noapte nu poate perturba trăirile profunde alte tinerilor îndrăgostiţi, dar autorul lasă o portiţă de ieşire din această idilă aproape perfectă. Folosirea termenului "noaptea" din ultimul vers avertizează cititorul că totul poate fi perfectibil, chiar şi iubirea, iar dacă peste iubirea dintre cei doi s-ar lăsa întunericul, eroul va trece şi peste acest obstacol. Este vorba doar de 3 luni de distracţie.

It comes and it goes...

http://www.safetriphome.com/html/films/black_eyelashes/

Scrisoare...

"in viata alergam mereu dupa bogatiile lumii care nu s-au modificat mai deloc. par aceleiasi de cand e lumea. mai demult alergam dupa aur (exista si o boala febra aurului) lasam familii ,prieteni, locuri dragi si alergam dupa un lucru fara sa stim daca ni-l dorim, daca ne va fi mai bine sau mai rau dupa ce-l avem.
am continuat apoi cautand diamante, petrol, masini, functii, recunoasterea unor oamneni pe care nu-i cunoastem. si nu stim daca ne va fi mai bine sau nu, si nu vedem omul de langa noi care ne iubeste, ne valorizeaza si ne respecta, nu vedem ca soarele e mai stralucitor cand suntem langa oameni dragi, nu vedem ca si daca e furtuna afara cand avem in preajma prieteni nu avem nevoie de umbrela. asa sunt clipele petrecute cu tine - mici diamante rostogolindu-se in cufarul amintirilor pe care de cate ori il deschizi iti umpli privirea de stralucire. au farmecul zilelor de vara cand soarele straluceste si cerul e albastru, au mirosul florilor de mar salbatic.
cateodata ma intreb ce trebuie sa faci sa ai alaturi oameni asa cum esti tu. esti una din bogatiile acestei lumi, dar esti o bogatie care merita cautata."

Psihometria ciocolatei

Din ciclul "Psihologia vecinei cu bogata experientza de viatza" - colegii si studentzii mei recunosc personajul :)

Fii bun cu mine o secunda si nu ma intreba de caracteristicile psihometrice ale acestei metode de evaluare...indulceste-te cu o bucatzica din ciocolata ta preferata si citeste-ma pan' la capat.

Mai in gluma, mai in serios zic psihologii ca "ne" comunicam prin fiecare gest, preferinta sau reactie. Stilul de condus, pantofii, manichiura, tonul vocii, etc... Nu-mi amintesc sa fi citit/auzit vreodata despre psihologia gastronomica :) Adica...mancarurile preferate ce comunica despre tine? Si ca sa nu "ma avant ca leul si sa pic ca..." o iau cu pasi maruntzi...pornind de la premisa ca dc citesti aci, foarte probabil ai avut ocazia vreodata in existentza ta sa te impartasheshti din bucuria unei bucatzi de ciocolate (mda, creca se vede afinitatea autoarei pt subiectul discutiei:) ).

Care-i preferata ta? Seamana cu tine? Sau cu starea de spirit cand o preferi?

Milka cu lapte - omogena, naiva, cuminte, dulce, bine structurata, echilibrata, fara surprize, stii la ce sa te astepti de la inceput pana la sfarsit.
Milka Enjoy Wholenuts - are surprize :) mari si bine conturate, care ii schimba linia omogena...dar dupa primele...le intuiesti pe celelate.
Lion - salbatica, solicitanta, n-o mananci asa "cu una, cu doua" ci doar cu "pasiune", are un look evident (bold), dulce la exterior desi imprevizibila, te surprinde cand gasesti in interior straturi molatice si dulci de crema intre randuri aspre si zgaraicioase de napolitana.
Kit Kat - acelasi principiu al savorii care vine in straturi (una calda, una rece), dar intr-o aparentza mult mai sobra, cu un look elegant si previzibil.
Snickers - e strong! trecem repede de dulceata exterioara (asa, de forma mai mult) si inauntru nu prea ai ce sa-ti mangaie suav papilele. totul e esenta tare...si un pic de caramel, asa, cat sa le tzina legate:)
Mars - tot numa o dulceatza...asa de dulce ca dupa cateva inghitzituri te cam saturi si ai simti nevoia de un pic de stimulare, de contradictie, ceva...
Bounty - aparte, diferit fata de restul "lumii", dar dupa prima inghitzitura stii ca totul va fi la fel - e doar o chestiune de gust :)
Toffifee - organizata, previzibila, ordonata, dulce si plina de esentza inauntru, frumos echilibrata...
Rafaello - e din alt film, e diafana, cu invelish fragil si vulnerabil...ai senzatia ca dc o atingi cu o adiere ii vor zbura fulgii...de cocos:), inauntru e soft, fluida, vaporoasa...si te face sa te simtzi alintat/a :)
Ferrerro Rocher - e asa-cumva "high-class", mai de "eveniment" sau de pretzuire. desi in aparentza intr-o sfera perfecta e greu de conturat cu exactitate. iar inauntru gustul copleshitor vine din contzinutul cremos - extrem de fin si delicat, dar intens ca si gust si consistentza. Iar cand dai de aluna...then you hit the real thing! :) eu n-am auzit pe nimeni vreodata sa se fi saturat de ea....unii doar o evita pentru ca e greu daca iti devina preferata :)
Kinder Bueno - invelisul dulce inveleste perfect scheletul, iar decoratiunea e delicata ca o bijuterie neagra. forma unduitoare da un indiciu despre dulceata catifelata dinauntru... cand iei o imbucatura simti placerea dulce, apoi provocarea napolitanei care nu opune rezistenta decat atat cat sa-i simti prezenta si sa-i intelegi rolul...si apoi minunata incantare tandra dinauntru. E catifelata, senzuala, calda...si e intotdeauna pentru 2 :)

Completarile sunt bine-venite :)

How much "sh*t" can you take for your dream ?

Si nu conteaza cat de "respectabil" e visul...pur si simplu ce esti in stare sa faci pentru a-l atinge ?!?!?! (ma iertzi, te rog, pentru acest cliseu mega-mainstream:) )
Mi-a placut mult-premiatul Slumdog Millionaire. Sigur, povestea e pe binecunoscutele patternuri care emotioneaza (pentru ca vorbeste despre lucruri care ne insufletzessc pe toti), si sigur ca e foarte putin probabila, da' e basm si nu pretindem altceva... "Autorii" (regizorul sau in a cui fisa de post o fi asta) se joaca frumos cu mintea noastra construind tensiune si traire intensa prin tehnici foarte bine meshtegiute (nu ma bag ca nu e meseria mea sa dezleg ce si cum :) sa se pronuntze altzii despre aceste lucruri).
Ca "filozofie de viata" nu m-a prea mishcat povestea de amor (manelistic de liniara si previzibila pt gusturile mele:) )... in schimb m-a rascolit un pic energia debordanta cu care slumdog-i, de care ma atashasem intre timp, isi traiau minuscula lor existentza. Si nicidecum "chinuita" !!!
Professionaly speaking, am apreciat cum au fost creionate personajele.... Idealistul vs. Pragmaticul, Romanticul vs. Descurcaretzul, Totul pentru iubire vs. Totul pentru bani. Si din primele minute incepi sa vezi patternul dezvaluit prin gesturile marunte ale baietzilor.
Cred ca faza in care m-a prins filmul e cand Jamal, sta si viseaza pe buda (in pare rau, dar contextul cere astfel de cuvinte:) ) si pt ca pierduse un client din cauza lui, frate-su il inchide acolo. N-ar fi fost nici o drama ecologica...doar una sentimentala cand idolul copilariei lui Jamal aterizeaza langa (asta mi s-a parut un pic fortzata, adica ce sa caute Bruce Willisu lor p-acolo?!?!?!) si asta nu poate iesi. Iar gestul lui raspunde pe deplin la intrebarea din titlu!

What are friends for?

Nu, prietenii nu sunt ca sa-mi tzina socoteala greselilor, scaparilor sau a gesturilor de generozitate neinapoiate intocmai si la timp. Nici ca sa numere de cate ori am plans eu pe umarul lor si de cate ori i-am imbarbatat eu. Nici ca sa contorizeze de cate ori am sunat eu vs. cate emailuri mi-a trimis. Nu sunt nici macar ca sa-mi inapoieze ce i-am dat cu "titlu de imprumut" atunci cand si-a calcat pe orgoliu si mi-a cerut. Si in nici un caz nu sunt ca sa nu auda, sa nu vada sau sa nu intzeleaga atunci cand am nevoie!
Prietenii sunt ca sa-mi franga inima de emotzie atunci cand imi povestesc despre dezamagirile lor existentziale cand realizeaza ca oamenii traiesc in orbire. Prietenii suna dupa 3 luni si incepem sa ne involburam in povesti ca si cum ar fi trecut 3 secunde. Prietenii sunt ca sa le confirm ca nu ei sunt "gresitzi" daca aleg sa nu-si investeasca timpul, energia si sufletul in "edificii" aducatoare de banet. Prietenii intzeleg ca o zi petrecuta "on your own" e un act de curaj si un dar pe care ti-l faci tzie insatzi. Prietenii stiu ca dc ii astept 3 ore in fatza ushii (pe bune!) o sa ma infuriu, dar n-o sa "le-o platesc" niciodata! Prietenii vorbesc despre pasiunile lor, iubirile lor, jocurile lor, tampeniile lor stiind ca n-am sa-i judec si n-am sa incetez sa-i iubesc! Prietenii mei imi fac un dar nepretzuit de fiecare data cand aleg sa-si deschida sufletul in palmele mele stangace, batatorite, prea mici sau prea inchise....
Va shtitzi voi care suntetzi :) Hai, un pas in fatza :))

Impotriva nevoii de certitudini

"Vreau sa te rog, din tot sufletul, sa ai rabdare cu toate indoielile inimii tale si sa incerci sa iubesti intrebarile in sine ca pe niste camari incuiate sau ca pe niste carti scrise intr-o limba necunoscuta.
Nu starni raspunsurile ce nu ti se pot da, pentru ca nu le-ai putea intelege.
Sau... de fapt, trebuie sa traiesti viatza asa cum vine. Lasa intrebarile... Poate astfel, incetul cu incetul, fara sa-ti dai seama, candva, intr-o buna zi, vei trai printre acele raspunsuri..."

2B or not 2B....??????????

"If ignorance is bliss, why do we seek for knowledge?" era una dintre intrebarile puse candidatelor la Miss Univers in etapa finala (pe principiul ca femeia nu e destul sa fie frumoasa, feminina, calda, senzuala...tre sa fie si desteapta sau macar sa lase impresia ca e).
S-ar crede pe de alta parte ca o mana de oameni inteligenti ajung mult mai repede la o solutie decat o gramada de oameni mai putin inzestratzi.
Well...nu stiu despre tine, dar majoritatea oamenilor inteligenti care-mi sunt in preajma o iau razna cand trebuie sa ia o decizie mai importanta sau mai iesita din rutina ... Observa situatia, realizeaza ca au "o problema", au un "feeling" referitor la ce-ar trebui facut si apoi, incep sa analizeze: tzapi ispashitori, scenarii apocaliptice, reverii grandomane, viziuni catastrofale...sute de flash-backuri si flash-forwarduri pe tema "what if!"... Dar inteligentul analitic ce face? - scormoneste dupa sute de mii de chichitze argumentative pro si contra. Si cand i se pare ca balantza inclina semnificativ intr-o latura mai cere inca o parere care mai pune o greutate in celelalt talger...sau chiar inca un talger in plus. Si asa isi consuma zeci de mii de resurse (daca ele pot fi astfel cuantificate) balansandu-si materia cenusie intr-o parte sau intr-alta... but time is ticking away si niciodata nu e suficient timp pentru a analiza toate variantele posibile (pentru simplul motiv ca sunt o infinitate). Asa ca atunci cand simte cutzitul la os se arunca pe alternativa pentru care a reusit sa gaseasca cele mai multe sau cele mai puternice argumente el sau cei din jur .... Daca rezultatele sunt bune si problema e rezolvata excelent, toata lumea e fericita si se felicita reciproc pentru minunata decizie luata! Daca nu...urmeaza post-evaluarile - iadul pe pamant, din punctul meu de vedere! Caci atunci fiecare dintre sutele de mii de chichitze argumentative isi cer drepturile....mai mult chiar, intre timp s-au clonat si divizat astfel incat o armata intreaga de voci inteligente itzi urla in cap construind edificii de culpabilitate, furie si disperare pentru "ce-ar fi fost dc ar fi fost..."
Spun unii ca toate raspunsurile se afla in tine, ca cea mai inteleapta solutie vine din intuitie si e tocmai "feelingul"ala pe care il anuleaza "spiritele" prea inteligente cu zeci de argumente pro si contra care oricum nu acopera nici macar 1% din alternativele posibile. Asadar... - rational si inteligent vorbind :) - n-ar fi mult mai simplu sa lasam dreaq argumentatzia si sa mergem dupa "feeling"? Macar asa anulam armata de demoni care ne pandeste dupa ...

Sf. Valentin, evident :)

Pun pariu ca te irita toata tevatura asta comercial-manelistica cu Sf. Valentin. Ti se pare import americanesc, frate cu fast-foodu' si corporatocratzia. Dar inainte sau dupa ce-ti trece urticaria, gandeste-te ca in societatea noastra hiper-consumatorista nu rezista fenomenele pt care nu exista cerere. Therefore, dupa succesul Sf.ului Valentin s-ar parea ca avem nevoie de el.
E un pretext excelent ca intr-un gest de condescendentza fatza de noi inshine sa devenim, in sfarshit, sinceri si sa recunoashtem (macar pretz de-o cina, o floare si o inimioara de plush) ca tanjim cu fiecare celula a fiintzei noastre dupa sentimentul ala de dependentza & sigurantza, de fascinatzie & acceptare, de entuziasm peste poate, pe care le visezi si le traieshti atunci cand esti indragostit.
Asadar, foloseshte pretextul asta inteligent. Nu e doar pentru pushtii de clasa aVa pistruiatzi, cu urechi clapauge care strecoara timid felicitarea cu inimioara in ghiozdanul colegei din fatza (cel putin asa se intampla in era pre-GSM). Poate iti foloseshte si tie, cu atat mai mult cu cat, pentru a-ti pastra neatinsa mantia, in caz ca iese prost poti sa-l gasesti ca tzap ispashitor pe Valentin si toata manifestarea asta comerciala si stupida pentru manelishti....pana gaseshti starea de gratzie in iubire.

Despre Job si alti demoni - confesiunile unui exorcizat

Demonul asta Jobu' deghizat de cele mai multe ori in inger responsabil si binevoitor e teribil de furios pe mine ca l-am exorcizat de curand.
Ca orice forma de progres, a inceput cu o rebeliune -"imi bag picioru', hai sa vedem ce se intampla daca NU respect deadlineul, daca nu finalizez proiectul asta, daca nu vin cu nici o idee isteatza de data asta" (recunoaste ca fantasmezi mai des pe tema asta decat pe orice tema erotica :) ).... SO I DID! Si nu s-a intamplat nimik....din ce n-as fi putut tolera.
Sigur, dezaprobarile exterioare, privirile mirate, shantajele emotzionale - "nu ma asteptam la asa ceva din partea ta" - n-au intarziat sa apara, caci Jobu' simtzindu-se amenintzat isi antrenase tovarashii : Frica de marginalizare, Dependenta de aprecierea celorlalti, Invidia, etc...Ii asteptam, i-am intampinat cu un zambet larg si i-am faultat cu atata precizie si vehementza cum numai dupa o lunga convietzuire poti - cand ii stii celuilalt perfect geografia "calcaiului".
A urmat razboiul tacut in care Jobu' se itzea cu ranjetul sau demonic in fiecare dimineatza, cam dupa al doilea snooze: "Buna dimineata! Ia spune-mi pentru ce o sa te ridici tu azi din pat? N-ai rapoarte de predat, n-ai sefi/colegi/clienti de impresionat, n-ai curse impotriva deadlineurilor pe care le dovedeai de fiecare data...ia zi, care-i satisfactia pe ziua de azi?" Si dupa nenumarate sageti ascutzite de vinovatzie, inlantzuiri in depresie si otravire cu cianura indoielii asupra propriului discernamant...am avut revelatzia. Asta e tridentul cu care Jobu' ne afunda tot mai tare in cazanul lui, asta e puterea lui: comoditatea si ignorantza mea de a gasi un sens mai vrednic in existentza cotidiana decat acela de a fi sclav al demonului cu chip de inger responsabil - Jobu'.
Acum astept cu nerabdare sa-l intalnesc pe verishorul lui...o ruda mai indepartata si mai scumpa la vedere. Am auzit ca e foarte diferit, ca iti da voie sa-ti alegi sarcini care iti plac, sa pui pasiune in ceea ce faci, sa refuzi treburile care contravin valorilor tale, sa te investeshti in activitati care au sens si semnificatzie pentru tine.

Jurnal de vacantza

Asa-i ca ti s-a intamplat sa ai parte de vacantze ratate? Sa traiesti cateva luni de zile atarnat de reveriile despre zilele pline, savuroase sau oniric de relaxate; sa-ti planifici fiecare detaliu al plecarii sau dimpotriva sa lasi lucrurile sa se intample de la sine...sa te foieshti o noapte intreaga inainte si sa te trezesti cu entuziasm si energie cat pentru toate lunile de dospire. Sa pleci, sa ajungi, "pe locuri, fitzi gata, START!" si apoi....fiiiiisssssssssssssss! Sa simtzi ca incepe sa se fasaie si ca fiecare zi e mai lipsita de savoare, ca X si Y te irita din ce in ce mai tare, pana cand incepi sa te stresezi ca mai ai cateva zile din vacantza si nu ti-ai luat doza de drog care sa te tzina pe picioare prin maratonul rutinei pana la urmatoarea "escapada"...care sigur va fi mai ok, caci acuma stii deja ce ai gresit (locul, gashca, timingul, etc) si vei evita cu sigurantza data viitoare...
Cred ca cea mai buna vacantza so far a fost asta in care "m-am luat si m-am dus" pur si simplu. Fara planuri maretze, fara ashteptari pentru experientze savuroase, fara un buget prea generos ... m-am dus sa experimentez atitudinea de vacantza, starea aia minunata cand esti cu trup si suflet"atunci si acolo" 100% conectat la razele de soare inca blande, la relaxanta senzatie de tolaneala pe sezlongul de metal langa sclipicioasa intindere de apa din gradinile Tuileries si te gandesti ca nu demult :) pe-acolo se auzea in fundal clavecinul si chicotitul domnishoarelor din suita regala a caror existenta intreaga incepea si se finaliza pe un perimetru de cativa kilometri patrati. Si atat !!! Intreaga ta existenta e acolo! Si nu-ti bati capu' cu suvoaiele de japonezi care numara inaintea fiecarei fotografii pe care o fac, nici cu vorbitorii de limba romana reprezentati puternic de cersetori agasantzi, nici macar cu bipaitul enervant al telefonului care te anuntza ca ramane fara baterie si implicit tu fara conexiune cu restul lumii ;) .... Partea minunata e ca nu tre sa mergi pana la Paris pt sentimentul asta de vacantza. Abia astept sa incerc malul lacului de la Mogoshoaia (sigur, fara sezlong, clavecin, japonezi, etc... :) ).

Ars "blog"-ica

Iti amintesti momentele de inspiratie (cu prilejul starilor de gratie sau de constiinta alternativa) cand te inunda sumedenie de revelatii, idei, raspunsuri, solutii si atunci (poate singura data) ti-ai dori una dintre minunile nanotehnologiei capabila sa inregistreze intr-o forma lingvistica toate sclipirile instantanee? Well...nu cred ca blogu' poate face asta!

Iti amintesti mult mai chinuitele intrebari si raspunsuri care vin dupa travalii mai scurte sau mai dureroase, care ti se itzesc deja gata imbracate in hainutzele cuvintelor si care surprind -mai mult sau mai putin - distorsionat sau sec realitatea din minte si/sau suflet...well, cred ca alea pot fi scrijelite aci....

Qui prodest? Mie...ca sa-mi amintesc ca sensul, frumusetea, bogatia, implinirea (ca sa nu vorbim de conventii sociale cum ar fi "fericirea") e in sinergia revelatiilor, emotiilor si momentelor de placuta scufundare in "aici si acum"... si oricui o mai fi curios :)