Cu sau fara caleidoscop?

Unii oameni isi fac curaj sa-si asume nefericirea de dragul autenticitatii.

Dupa multe multe intrebari retorice, dansuri singulare "inainte-inapoi", dupa ocheade aruncate dincolo de gardul rutinei cotidiene isi dau jos ochelarii de cal sau caleidoscopul colorat prin care privesc si raman dezgoliti.  Atunci inteleg ca gazonul perfect din fata casei, masina luxoasa, familia zambitoare, aprobarea comunitatii, donatiile consistente sunt iluzorii si foarte foarte departe de sentimentul de implinire dupa care tanjesc. Incep sa vada limpede ca nici unul dintre filtrele colorate pe care ni le propun conventiile comunitatii cand pretind ca au gasit drumul catre implinirea deplina (indiferent despre marimea comunitatii sau despre valorile pe care le promoveaza) nu rezista in fata momentului de iluminare in care realizezi ca adevarul e in alta parte !!!

Si caleidoscopurile pe care le gasim in jur sunt asa de variate ! E asa de usor sa gasesti un surogat de sens in statuia care ti se promite in fata institutiei in care-ti jertfesti zilele, in confortul relatiei in care nu mai trebuie sa te stradui sa te imbraci frumos, in faptele bune si in mataniile pe care le rostesti "intocmai si la timp", in normele pe care le respecti cu strictete pentru ca cineva a inteles ca cineva ar fi zis ca "cineva acolo sus" a zis ca asa trebuie facut.

Mi-amintesc una dintre replicile care a facut sa fie memorabil Revolutionary Road  "Who made these rules, anyway?!"...