Pat -....

Ce au in comun un meteopat cu un patetic?

Un pat :)

Si o ciudata covarianta care ii aduce deseori in prim plan impreuna. Cel putin asa justific zilele ploioase in care shed in pat si frizez patetismul. Si ma gandesc la sarmanu' Bacovia care cum vedea un pic de ploaie cum se vedea inecandu-se in betzie si in lacustre; cum dadea un pic toamna, cum se vedea in coshciug...

Si fie vorba intre noi, teama de patetic si de ridicol e una dintre temerile cele mai frecvente (cica fobia de vorbit in public ar fi mai frecventa decat teama de moarte). Wikipedia (The Knowledge of our days) zice ca "pathetic = arousing scornful pity or contempt, often due to miserable inadequacy". Interesant e ca in romaneste "patetic = plin de patos, care emotioneaza, induioseaza" DEX-ul nu identifica izul eufemist al termenului. O fi hipersensibilitatea asta la patetic tot vreun import americanesc?

Anyway, nu vroiam io sa fac o analiza etimologico-psihanalitico-pupu. Doar ca zilele trecute ma intrebam cum poti sa faci slalom elegant si sa ratezi patetismul atunci cand spui ca iubesti, ca doresti, ca ti-e frica, ca te infurie, ca te incanta, etc. Si raspunsul mi-a venit cu prima raza de soare azi-dimineata (asta ca sa confirme inca o data teoria cu meteopatia :) ) Patetismul vine atunci cand ma iau prea in serios, cand mi se pare la lumea incepe si se termina cu ce zic/fac/simt/cred eu, cand intensitatea si incrancenarea ma napadesc si mi se pare ca ceea ce (nu) se intampla e catastrofal ( la meteopati asta se intampla deseori in zilele mohorate)... In zilele frumoase "things go easy on me"... imi amintesc ca nimic din ce mi se intampla nu anuleaza esenta mea; ca lucrurile, evenimentele, persoanele din jur devin minuni de care e imposibil sa nu te bucuri...si pan' la urma afara e senin :)

Sigur, Isus si Buddha zic asta de cateva mii de ani, Ellis zice asta de vreo 50 de ani...dar noi uitam la fiecare 30 de secunde :)