Arta conversatiei...

Cand eram mult mai tanara si crudutza si inca ceva vreme dupa... credeam ca vinovate pentru neintzelegerile dintre oameni sunt cuvintele...ca pe masura ce vorbim mai metaforic si mai alambicat devenim mai greu de decodat de catre cei din jur, ca pe masura ce invaluim semnificatia in mai multe valuri de cuvinte, care mai de care mai sclipicioase, nuantam limbajul incercand sa devenim mai specifici (si mai interesanti, desigur:) ) si de fapt ne incalcim in ghemul deshirat de la atata despicat in 4x4x4x4...

Am incercat apoi, cu diferite rate de succes, sa mai las deoparte din decoratziunile semantice, in sperantza ca neintzelegerile atat de daunatoare sufletului, se vor diminua - ca celelalt suflet catre care comunic va intelege mai bine dc zic "drept in fatza" si pe shleau.

Acum...simt tot mai mult si mai des ca de fapt nici zorzoanele "poietice" si nici lipsa de empatie deghizata in autenticitate nu ma ajuta sa fiu mai bine inteleasa...ci doar deschiderea cu care fiecare se prezinta in fascinantul moment al conversatiei....restul sunt detalii tehnice.