vineri, 13 februarie 2009

Sf. Valentin, evident :)

Pun pariu ca te irita toata tevatura asta comercial-manelistica cu Sf. Valentin. Ti se pare import americanesc, frate cu fast-foodu' si corporatocratzia. Dar inainte sau dupa ce-ti trece urticaria, gandeste-te ca in societatea noastra hiper-consumatorista nu rezista fenomenele pt care nu exista cerere. Therefore, dupa succesul Sf.ului Valentin s-ar parea ca avem nevoie de el.
E un pretext excelent ca intr-un gest de condescendentza fatza de noi inshine sa devenim, in sfarshit, sinceri si sa recunoashtem (macar pretz de-o cina, o floare si o inimioara de plush) ca tanjim cu fiecare celula a fiintzei noastre dupa sentimentul ala de dependentza & sigurantza, de fascinatzie & acceptare, de entuziasm peste poate, pe care le visezi si le traieshti atunci cand esti indragostit.
Asadar, foloseshte pretextul asta inteligent. Nu e doar pentru pushtii de clasa aVa pistruiatzi, cu urechi clapauge care strecoara timid felicitarea cu inimioara in ghiozdanul colegei din fatza (cel putin asa se intampla in era pre-GSM). Poate iti foloseshte si tie, cu atat mai mult cu cat, pentru a-ti pastra neatinsa mantia, in caz ca iese prost poti sa-l gasesti ca tzap ispashitor pe Valentin si toata manifestarea asta comerciala si stupida pentru manelishti....pana gaseshti starea de gratzie in iubire.

Despre Job si alti demoni - confesiunile unui exorcizat

Demonul asta Jobu' deghizat de cele mai multe ori in inger responsabil si binevoitor e teribil de furios pe mine ca l-am exorcizat de curand.
Ca orice forma de progres, a inceput cu o rebeliune -"imi bag picioru', hai sa vedem ce se intampla daca NU respect deadlineul, daca nu finalizez proiectul asta, daca nu vin cu nici o idee isteatza de data asta" (recunoaste ca fantasmezi mai des pe tema asta decat pe orice tema erotica :) ).... SO I DID! Si nu s-a intamplat nimik....din ce n-as fi putut tolera.
Sigur, dezaprobarile exterioare, privirile mirate, shantajele emotzionale - "nu ma asteptam la asa ceva din partea ta" - n-au intarziat sa apara, caci Jobu' simtzindu-se amenintzat isi antrenase tovarashii : Frica de marginalizare, Dependenta de aprecierea celorlalti, Invidia, etc...Ii asteptam, i-am intampinat cu un zambet larg si i-am faultat cu atata precizie si vehementza cum numai dupa o lunga convietzuire poti - cand ii stii celuilalt perfect geografia "calcaiului".
A urmat razboiul tacut in care Jobu' se itzea cu ranjetul sau demonic in fiecare dimineatza, cam dupa al doilea snooze: "Buna dimineata! Ia spune-mi pentru ce o sa te ridici tu azi din pat? N-ai rapoarte de predat, n-ai sefi/colegi/clienti de impresionat, n-ai curse impotriva deadlineurilor pe care le dovedeai de fiecare data...ia zi, care-i satisfactia pe ziua de azi?" Si dupa nenumarate sageti ascutzite de vinovatzie, inlantzuiri in depresie si otravire cu cianura indoielii asupra propriului discernamant...am avut revelatzia. Asta e tridentul cu care Jobu' ne afunda tot mai tare in cazanul lui, asta e puterea lui: comoditatea si ignorantza mea de a gasi un sens mai vrednic in existentza cotidiana decat acela de a fi sclav al demonului cu chip de inger responsabil - Jobu'.
Acum astept cu nerabdare sa-l intalnesc pe verishorul lui...o ruda mai indepartata si mai scumpa la vedere. Am auzit ca e foarte diferit, ca iti da voie sa-ti alegi sarcini care iti plac, sa pui pasiune in ceea ce faci, sa refuzi treburile care contravin valorilor tale, sa te investeshti in activitati care au sens si semnificatzie pentru tine.

joi, 12 februarie 2009

Jurnal de vacantza

Asa-i ca ti s-a intamplat sa ai parte de vacantze ratate? Sa traiesti cateva luni de zile atarnat de reveriile despre zilele pline, savuroase sau oniric de relaxate; sa-ti planifici fiecare detaliu al plecarii sau dimpotriva sa lasi lucrurile sa se intample de la sine...sa te foieshti o noapte intreaga inainte si sa te trezesti cu entuziasm si energie cat pentru toate lunile de dospire. Sa pleci, sa ajungi, "pe locuri, fitzi gata, START!" si apoi....fiiiiisssssssssssssss! Sa simtzi ca incepe sa se fasaie si ca fiecare zi e mai lipsita de savoare, ca X si Y te irita din ce in ce mai tare, pana cand incepi sa te stresezi ca mai ai cateva zile din vacantza si nu ti-ai luat doza de drog care sa te tzina pe picioare prin maratonul rutinei pana la urmatoarea "escapada"...care sigur va fi mai ok, caci acuma stii deja ce ai gresit (locul, gashca, timingul, etc) si vei evita cu sigurantza data viitoare...
Cred ca cea mai buna vacantza so far a fost asta in care "m-am luat si m-am dus" pur si simplu. Fara planuri maretze, fara ashteptari pentru experientze savuroase, fara un buget prea generos ... m-am dus sa experimentez atitudinea de vacantza, starea aia minunata cand esti cu trup si suflet"atunci si acolo" 100% conectat la razele de soare inca blande, la relaxanta senzatie de tolaneala pe sezlongul de metal langa sclipicioasa intindere de apa din gradinile Tuileries si te gandesti ca nu demult :) pe-acolo se auzea in fundal clavecinul si chicotitul domnishoarelor din suita regala a caror existenta intreaga incepea si se finaliza pe un perimetru de cativa kilometri patrati. Si atat !!! Intreaga ta existenta e acolo! Si nu-ti bati capu' cu suvoaiele de japonezi care numara inaintea fiecarei fotografii pe care o fac, nici cu vorbitorii de limba romana reprezentati puternic de cersetori agasantzi, nici macar cu bipaitul enervant al telefonului care te anuntza ca ramane fara baterie si implicit tu fara conexiune cu restul lumii ;) .... Partea minunata e ca nu tre sa mergi pana la Paris pt sentimentul asta de vacantza. Abia astept sa incerc malul lacului de la Mogoshoaia (sigur, fara sezlong, clavecin, japonezi, etc... :) ).

Ars "blog"-ica

Iti amintesti momentele de inspiratie (cu prilejul starilor de gratie sau de constiinta alternativa) cand te inunda sumedenie de revelatii, idei, raspunsuri, solutii si atunci (poate singura data) ti-ai dori una dintre minunile nanotehnologiei capabila sa inregistreze intr-o forma lingvistica toate sclipirile instantanee? Well...nu cred ca blogu' poate face asta!

Iti amintesti mult mai chinuitele intrebari si raspunsuri care vin dupa travalii mai scurte sau mai dureroase, care ti se itzesc deja gata imbracate in hainutzele cuvintelor si care surprind -mai mult sau mai putin - distorsionat sau sec realitatea din minte si/sau suflet...well, cred ca alea pot fi scrijelite aci....

Qui prodest? Mie...ca sa-mi amintesc ca sensul, frumusetea, bogatia, implinirea (ca sa nu vorbim de conventii sociale cum ar fi "fericirea") e in sinergia revelatiilor, emotiilor si momentelor de placuta scufundare in "aici si acum"... si oricui o mai fi curios :)