Si nu conteaza cat de "respectabil" e visul...pur si simplu ce esti in stare sa faci pentru a-l atinge ?!?!?! (ma iertzi, te rog, pentru acest cliseu mega-mainstream:) )
Mi-a placut mult-premiatul Slumdog Millionaire. Sigur, povestea e pe binecunoscutele patternuri care emotioneaza (pentru ca vorbeste despre lucruri care ne insufletzessc pe toti), si sigur ca e foarte putin probabila, da' e basm si nu pretindem altceva... "Autorii" (regizorul sau in a cui fisa de post o fi asta) se joaca frumos cu mintea noastra construind tensiune si traire intensa prin tehnici foarte bine meshtegiute (nu ma bag ca nu e meseria mea sa dezleg ce si cum :) sa se pronuntze altzii despre aceste lucruri).
Ca "filozofie de viata" nu m-a prea mishcat povestea de amor (manelistic de liniara si previzibila pt gusturile mele:) )... in schimb m-a rascolit un pic energia debordanta cu care slumdog-i, de care ma atashasem intre timp, isi traiau minuscula lor existentza. Si nicidecum "chinuita" !!!
Professionaly speaking, am apreciat cum au fost creionate personajele.... Idealistul vs. Pragmaticul, Romanticul vs. Descurcaretzul, Totul pentru iubire vs. Totul pentru bani. Si din primele minute incepi sa vezi patternul dezvaluit prin gesturile marunte ale baietzilor.
Cred ca faza in care m-a prins filmul e cand Jamal, sta si viseaza pe buda (in pare rau, dar contextul cere astfel de cuvinte:) ) si pt ca pierduse un client din cauza lui, frate-su il inchide acolo. N-ar fi fost nici o drama ecologica...doar una sentimentala cand idolul copilariei lui Jamal aterizeaza langa (asta mi s-a parut un pic fortzata, adica ce sa caute Bruce Willisu lor p-acolo?!?!?!) si asta nu poate iesi. Iar gestul lui raspunde pe deplin la intrebarea din titlu!
marți, 24 martie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cand am vizionat filmul nu mi-a picat fisa dar daca tot mi-ai "alergat" neuronii prin postul tau am ajuns la o concluzie covarsitoare pe care o evidentiaza filmul: "mananci rahat cand esti mic si ai noroc cand te faci mare" :)
RăspundețiȘtergereDraga Marius-Daniel,
RăspundețiȘtergereAsa-i, intr-o masura mai mica sau mai mare mancam rahat toata viata :). Unii mai nesatui cu lopata, in speranta ca asta le va aduce saci de noroc...altii mai timizi sau resemnati se ling doar putzin pe buze ;)). Dar nu mi-e foarte clar daca e vreo legatura intre noroc si rahatul ingerat... tind sa cred ca nu, ca atunci viata ar fi mult prea previzibila si usor de controlat :)