Ii multumesc pe aceasta cale dragei mele prietene care de fiecare data cand vine in capitala ma scoate din blazarea mea confortabila ca sa descoperim impreuna minunile construite de "mintea si mana omului" ce imbogatzesc cotidianul bucureshtean. De fapt, asta e una dintre binecuvantarile prietenilor care ma viziteaza... ma ajuta sa (re)descopar :)
De data asta a fost Muzeul Taranul Roman. Nu, nu e vorba de tzaranul=cocalar, mitocan, badaran; ci de ala autentic, samburele in jurul caruia a crescut Romanica noastra. Daca ti-ai petrecut vacantzele in peisajul "rural", daca ai trait fascinatia "camerei bune" in care intrai ca intr-un sanctuar sa admiri pledurile, sa sari pe perne si dricare si simteai mereu ca dincolo de mirosul puternic de naftalina pluteste oarece mister; daca-ti mai amintesti de "peretarele" brodate cu fizionomii imposibile si citate inspirationale - "Sus pe cer sunt multe stele, dar nici una dintre ele nu-i ca ochii dragei mele"- sau de icoanele cu imagini psihedelice (zici tu acuma, asa deshtept ca erau psihedelice, da' atunci iti cam dadeau fiori :P)... le vei regasi pe toate acolo. Daca n-ai urmarit niciodata fascinantele ritualuri ale vietii la tzara si daca Ion si Morometzii ti se par la fel de utopice ca si Macondo al lui Gabo Marquez, atunci Muzeul te va prinde in jocul sau. Si dc te gandesti ca muzeul e un loc unde te plimbi pasiv si citesti relaxat etichetele de sub exponate impecabil aranjate pe categorii cronologice ...well, pregateste-te pentru o surpriza! Vizita la Muzeul Taranului Roman te va prinde intr-o hora din care vei iesi buimacit si incantat de atata bogatie...exclamand "Si n-as fi zis!!!" :)
"sus pe cer sunt multe stele..." :)))) you made my day!
RăspundețiȘtergere