"If ignorance is bliss, why do we seek for knowledge?" era una dintre intrebarile puse candidatelor la Miss Univers in etapa finala (pe principiul ca femeia nu e destul sa fie frumoasa, feminina, calda, senzuala...tre sa fie si desteapta sau macar sa lase impresia ca e).
S-ar crede pe de alta parte ca o mana de oameni inteligenti ajung mult mai repede la o solutie decat o gramada de oameni mai putin inzestratzi.
Well...nu stiu despre tine, dar majoritatea oamenilor inteligenti care-mi sunt in preajma o iau razna cand trebuie sa ia o decizie mai importanta sau mai iesita din rutina ... Observa situatia, realizeaza ca au "o problema", au un "feeling" referitor la ce-ar trebui facut si apoi, incep sa analizeze: tzapi ispashitori, scenarii apocaliptice, reverii grandomane, viziuni catastrofale...sute de flash-backuri si flash-forwarduri pe tema "what if!"... Dar inteligentul analitic ce face? - scormoneste dupa sute de mii de chichitze argumentative pro si contra. Si cand i se pare ca balantza inclina semnificativ intr-o latura mai cere inca o parere care mai pune o greutate in celelalt talger...sau chiar inca un talger in plus. Si asa isi consuma zeci de mii de resurse (daca ele pot fi astfel cuantificate) balansandu-si materia cenusie intr-o parte sau intr-alta... but time is ticking away si niciodata nu e suficient timp pentru a analiza toate variantele posibile (pentru simplul motiv ca sunt o infinitate). Asa ca atunci cand simte cutzitul la os se arunca pe alternativa pentru care a reusit sa gaseasca cele mai multe sau cele mai puternice argumente el sau cei din jur .... Daca rezultatele sunt bune si problema e rezolvata excelent, toata lumea e fericita si se felicita reciproc pentru minunata decizie luata! Daca nu...urmeaza post-evaluarile - iadul pe pamant, din punctul meu de vedere! Caci atunci fiecare dintre sutele de mii de chichitze argumentative isi cer drepturile....mai mult chiar, intre timp s-au clonat si divizat astfel incat o armata intreaga de voci inteligente itzi urla in cap construind edificii de culpabilitate, furie si disperare pentru "ce-ar fi fost dc ar fi fost..."
Spun unii ca toate raspunsurile se afla in tine, ca cea mai inteleapta solutie vine din intuitie si e tocmai "feelingul"ala pe care il anuleaza "spiritele" prea inteligente cu zeci de argumente pro si contra care oricum nu acopera nici macar 1% din alternativele posibile. Asadar... - rational si inteligent vorbind :) - n-ar fi mult mai simplu sa lasam dreaq argumentatzia si sa mergem dupa "feeling"? Macar asa anulam armata de demoni care ne pandeste dupa ...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
...poate avem nevoie sa rationam tocmai in acele situatii in care 'feelingu' e bad. altfel, bineinteles ca mergem pe feeling, cand lucrurile merg ok. poate incercam sa ne raspundem 'cert' prin ratiune la o situatie neplacuta in care ne gasim, rezultata in urma ghidarii dupa feeling...
RăspundețiȘtergerepreasfinte teoctist ce spui tu e ca ratiunea e "bisturiul" cu care incercam sa ajustam realitatea? putem accepta asta, atata timp cat agreem ca e doar o schimbare de perspectiva si nu o schimbare propriu-zisa a realitatii :)
RăspundețiȘtergereeu cred ca ratiunea si simtirea ar trebui sa fie intr/un echilibru "al utilizarilor"...insa in acelasi timp cred ca macar pe un anumit segment al deciziilor majore pe care le avem de infruntant si confruntat balanta inclina catre ratiune sau catre feeling...:)so avem un dezechilibru pe un anumit palier decizional caci in ansamblu suma realitatilor spre care ne indreptam prin alegeri este constanta :) sau nu...:)
RăspundețiȘtergereia să dau şi eu cu părerea, că-i tare încins şi stimulant pe-aci :)
RăspundețiȘtergereeu cred că de cele mai multe ori agonizarea argumentativă descrisă mai sus nu este decât hăinuţa de iarnă a alegerilor bazate pe stomac, pe evoluţionism şi istoricul persoanei, un fel de supliment raţional care ne face să luăm aceleaşi decizii pe care le-am fi luat şi fără, dar cu mai puţină vinovăţie de uşurătate. în registrul ăsta, zvârcolirile argumentatoare ne ajută să unim punctele, să tragem liniile narative, istoria personală. argumentaţia deci nu este neapărat demoniacă iar feelingul nu este întotdeauna benign. m-am intins incoerent pffff