unde e "fericirea" (fii bun si tolereaza banalitatea termenului in acceptiunea sa cea mai generala)?
Asta e o intrebare pe care sigur ti-ai pus-o atunci cand ai intrat in stadiul operatiilor formale :) Sau cand ai ajuns aproape sfarsit in varful Everestului personal dupa o alergare nebuna, nebuna si ai ramas gura-casca sa vezi ca inca nu e Nirvana acolo si ca alergarea continua. Sau cand Mr. Perfect s-a intors spasit si ti-a declarat iubire netzarmuita, sau cand ai obtinut salariul ala care ziceai ca iti va schimba viata, sau cand ti-ai luat casa despre care ziceai ca e "tot ce-ti doresti" sau cand copilul tau cu chip angelic a facut primii pasi sau cand ai castigat la loto sau cand....Long story short, alergi bezmetic pe un traseu mai mult sau mai putin conturat catre "Marele Premiu"... imbatandu-te cu ideea ca sigur la urmatorul succes vei fi mai fericit...Si cand nu-l gasesti acolo, te incrancezi mai tare, iti incorzi muschii si sufletul si o pornesti mai cu avant catre tinta urmatoare. Te mai impiedici, te trantesti la pamant, te ridici, privesti drept inainte si "bagi mare" fara sa te uiti in urma...
Si can'colo... cea mai sigura modalitate (statistic verificata) de a te apropia de starea de fericire e atitudinea de recunostinta, de multumire, de constientizare a bucuriilor cotidiene....de a privi cu incantare spre bucata de drum parcursa deja. De-a te opri la fiecare apus de soare si a numara micile binecuvantari ale zilei si momentele de sublima gratie in care universul s-a oranduit astfel incat tie sa-ti mearga "bine" (oricat de subiectiv ar fi acesta).
Al doilea paradox....e ca cea de-a doua strategie (validata statistic) de a te apropia de "fericire" e generozitatea. Si e inevitabil rictusul autoironic cand te gandesti cat din timpul tau il investesti in a aduna lucruri pentru tine, pentru confortul si starea de bine personala...
Si can'colo momentele de altruism sunt cele care te fac realmente sa te simti bine...pentru ca te fac sa te simti mai bun, mai plin de semnificatie pentru ceilalti si pentru ca genereaza gesturi reciproce de altruism.
E sec discursul asta... caci se vrea o relatare obiectiva si rece ca orice raport de cercetare :).
Dar e incredibil cum cliseele crestino-intelept-artistice sunt revalidate de stiinta zilelor noastre. ( http://www.authentichappiness.sas.upenn.edu/images/TimeMagazine/Index.htm).
ii raspunsul meu , nu e nimic valabil general,ca stiu ca io asa le zic: la capatul exorcizarilor, "relatiilor karmice" si psihnalizelor repetate de pana la 30 de ani, cand in sfarsit stai simplu, gol, cu adevarul desfasurat in palma, si incepi sa mai si traiesti, sa lasi sa treaca prin tine tot ce primesti si sa iasa la fel de mult, mai putin interesant si personalizat da mai senin, mai cu pace si mai natural. si ajung sa treaca multe asa ca unealta trece soare, trece ploaie, trece insusi Spiritul Sfant. deci raspunsul meu ar fi si mai paradoxal, ca tu poti fii in fericire atunci cand tu esti mic si ea e mare, cand te "lasi folosit".
RăspundețiȘtergere