A little thing that makes me so happy...

We all say we know the joy is in the ride, ca fericirea nu-i un lucru mare care te invaluie asa brusc si  dintr-o data cand ajungi in varful Everestului personal, ca bogatia se aduna picatura cu picatura din multitudinea de trairi intense, challenging, frumoase ... dar in viata de zi cu zi deseori uit de toate ca sa imi justific  confortul pierderii de vreme. Si stiu ca pentru a te bucura de lucrurile mici, pentru a trai experiente care puse cap la cap fac farmecul urcushului e nevoie sa te investesti, sa depasesti momentul de lene si sa te arunci in activitati solicitante aducatoare de provocari, satisfactii si "flow" (czikszentmihalyi like).

Ii multumesc pe aceasta cale dragei mele prietene care de fiecare data cand vine in capitala ma scoate din blazarea mea confortabila ca sa descoperim impreuna minunile construite de "mintea si mana omului" ce imbogatzesc cotidianul bucureshtean. De fapt, asta e una dintre binecuvantarile prietenilor care ma viziteaza... ma ajuta sa (re)descopar :)

De data asta a fost Muzeul Taranul Roman. Nu, nu e vorba de tzaranul=cocalar, mitocan, badaran; ci de ala autentic, samburele in jurul caruia a crescut Romanica noastra. Daca ti-ai petrecut vacantzele in peisajul "rural", daca ai trait fascinatia "camerei bune" in care intrai ca intr-un sanctuar sa admiri pledurile, sa sari pe perne si dricare si simteai mereu ca dincolo de mirosul puternic de naftalina pluteste oarece mister; daca-ti mai amintesti de "peretarele" brodate cu fizionomii imposibile si citate inspirationale - "Sus pe cer sunt multe stele, dar nici una dintre ele nu-i ca ochii dragei mele"- sau de icoanele cu imagini psihedelice (zici tu acuma, asa deshtept ca erau psihedelice, da' atunci iti cam dadeau fiori :P)... le vei regasi pe toate acolo. Daca n-ai urmarit niciodata fascinantele ritualuri ale vietii la tzara si daca Ion si Morometzii ti se par la fel de utopice ca si Macondo al lui Gabo Marquez, atunci Muzeul te va prinde in jocul sau. Si dc te gandesti ca muzeul e un loc unde te plimbi pasiv si citesti relaxat etichetele de sub exponate impecabil aranjate pe categorii cronologice ...well, pregateste-te pentru o surpriza! Vizita la Muzeul Taranului Roman te va prinde intr-o hora din care vei iesi buimacit si incantat de atata bogatie...exclamand "Si n-as fi zis!!!" :)

"Stau in librarie, miroase a hartie..."

Daca te uiti cu atentie o sa vezi cum uneori "art can be the reason for life"... Asta era feeling-ul la ultimul eveniment din Carturesti - un concert cu atmosfera "ad-hoc", oameni frumosi, involuntar si vadit fascinatzi de autenticitatea exprimarii artistice. 

"Rachel Getting Married"

N-a fost o supriza faptul ca mi-a placut filmul, avand in vedere ca venea cu recomandari insistente din partea unui prieten ale carui opinii le stimez si deseori impartasesc. Surprinzator a fost filmul in sine :)

Ti se intampla si tie sa refuzi activitati solicitante cognitiv (cum ar fi cartile stivuite pe noptiera) si sa te tolanesti la un film "scuzandu-te" ca iti ofera o experienta de invatzare prin personaje, scenarii, intamplari; ca vezi cum gandesc sau reactioneaza altii, etc... ? Si (onest vorbind) de cele mai multe ori savurezi furtuna neurotransmitzatorilor si o subtila incantare artistica... caci povestile, personajele, happy-end-urile nu prea au treaba cu realitatea...

"Rachel Getting Married" e incredibil de autentic. Pare filmat cu o camera de-aia de filmeaza nea' Jenu la nunta, fara trepied - caci imaginea e usor tremuranda... si nu e altceva decat o secventa de cateva zile din viata. Fara intriga, fara rasturnari de situatie, fara personaje ingrijit conturate (aparent, caci Anne Hathaway joaca minunat) doar o felie taiata adanc din viata unei familii....etc. 

Cu momente de disconfort social care se acumuleaza si nu se sparg fericit intr-un hohot de ras, cu relatia intre doua surori marcata de iubire-frustrare-protectie-iritare, cu scene ornamentale in care o pleiada de 'mnezeu-stie-cine tin toasturi pentru fericitul cuplu de insuratzzei, cu reactii emotionale intense si neanuntzate, cu tensiuni care fie explodeaza dinamitand atmosfera, fie "fasaie" ascuns prin gesturi de aparenta amabilitate,  cu dezgoliri de suflet care iti rascolesc pudoarea sociala... 

De ce ti l-as recomanda? Pentru ca pune pe display secvente autentice de existenta umana - imprevizibil, ilogic, emotional, abscons si de neinteles, histrionism, egoism, rabdare si iubire neconditionata si multe, multe alte despre alambicatele fiintze care suntem :)

Spirit de primavara

"O mare durere e sa iubesti, o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere"  I.L. Caragiale

O vorba de duh pentru toti cei care se arunca in involburarile primaverii :)

What doesn't kill you, makes you stronger!

So, what happens when life brings you face to face with one of your deepest fears? Will you run, will you hide, will you deny it, will you face it, will you fall apart?

"Doesn't matter how tough we are... trauma always leaves a scar, it follows us home, it changes our lives... trauma messes everybody up. But maybe that's the point: all the pain and the fear and the crap, maybe going thru all that is what keeps us moving forward. It's what pushes us. Maybe we have to get a little messed up, before we can step up." (http://www.cucirca.com/2009/03/25/grey’s-anatomy-season-5-episode-19-elevator-love-letter/)

Let me entertain u ...

E o zi grea pentru meteopatzi. Caldicel, noros, apasator, gri... 

Ma amuza insa teribil Atlasul de Mitocanie de la Radio Guerilla (http://www.radioguerrilla.ro/antimitocanie/).

Si rasfoind Inboxul am gasit o chestie dragutza...

Comentariul literar al unei manele                                         

„Trei luni de senzaţii" de Florin Peşte                                                                                                        

Încă din primele versuri, autorul plasează acţiunea într-un mediu feeric.                                                               

Ce miracol şi ce vrajă                                                  

Stau cu gagica pe plajă                                              

Prin folosirea cuvintelor miracol şi vrajă, poetul ne trimite într-o lume magică, interzisă muritorilor de rând. Efectul este completat de plasarea celor doi protagonişti pe plajă – trimitere directă la infinitul mării, care ar putea sugera şi iubirea nesfârşită, dar şi eternitatea. Nisipul ne duce cu gândul la scurgerea timpului, autorul reuşind astfel să 

îmbine prin folosirea unui singur cuvânt, atât infinitul cât şi perenul.

În următoarele două versuri, poetul doreşte să împace relativa bipolaritate dintre infinit şi peren.                           

Am chef de distractie                                                      

3 luni de senzatie                                                         

Conştient de clipa fermecată pe care o trăieşte, autorul îşi avertizează ascultătorul (cititorul) că iubirea nesfârşită, dragostea profundă, infinitultul, alfa şi omega, arde intens, asemeni razelor unei zile însorite de vară, comprimându-se în "3 luni de senzaţie". Necuprinsul este asfel încadrat în limite foarte bine delimitate - trei luni – iar profunzimea sentimentelor umane îmbracă forma senzaţiilor. 

Iubirea magică nu are suişuri sau coborâşuri. Aşa cum spune şi poetul, cuvintele de ordine în cazul unei asemenea iubiri sunt cheful şi distracţia alături de gagiu sau gagică. Folosirea cuvintelor nu este deloc întâmplătoare. Elementele de argou: gagiul, gagica vin să sugereze faptul că cel care vorbeşte este un om asemeni nouă, care însă, conform preceptului biblic, şi-a pus în valoare, talanţii, reuşind să pătrundă într-o lume de vis.                                                                                                                                                                        

A doua strofă a cântecului descrie opulenţa de care se bucură eroul.   

Dau o cheie la mertan                                                       

S- am plecat pe litoral                                                     

Mi-am pus plinul de benzina                                                

Si in dreapta o blondina                                                   

„Merţan"-ul face trimitere la stilul de viaţă al marilor padişahi. Folosirea expresiei „plinul de benzină" nu este deloc întâmplătoare. Ea ilustrează verticalitatea convingerilor personajului principal. El nu operează cu jumătăţi de măsură. Totul sau nimic pare a fi deviza după care se conduce. Noţiunea plin, are şi un sens metaforic. Ea prezintă maturitatea dragostei dintre cei doi, care tind spre perfecţiune. Acest lucru este  confirmat şi de termenii cu care este descrisă marea iubirea a personajului nostru. Fata cu care se iubeste eroul principal nu este o  fată oarecare. Ea este o „blondină" - simbol al frumuseţii feminine, aşezate la dreapta bărbatului. Afirmaţia este întărită în versul al doilea 

din cea de a treia strofă.                                            

                                                                                                                                        

Am mertanul de mult timp                                                   

Si-o blondina prototip                                                     

E a mea numai a mea                                                        

Si-mi petrec vara cu ea                                                     

                                                                                                                                             

Hiperbola "blondină prototip" descrie în profunzime calităţile greu de egalat ale iubitei, ea fiind o fiinţă unică. Prin folosirea unui termen  tehnic pentru a-şi descrie iubita – "prototip" – autorul ne reaminteşte că dragostea lui este asemeni ţinuturilor exotice, fascinante dar încă neexplorate în profunzime, afirmaţia fiind întărită şi de plasarea         

poveştii în anotimpul de vară.                                           

                                                                        

                                                                        

Ultima strofă descrie actul de iubire dintre cei doi. În primele două  versuri, ne este prezentată atmosfera care domneşte între îndrăcostiţi.                                                                            

                                                                                     

Marea neagra e calduta                                                     

Blonda-i sexy si finuta                                                    

                                                                         

Iubirea se consumă în apa caldă a mării. Cristalinul mării descrie sentimentele celor doi iar căldura apei descrie relaţia dintre ei. Dragostea dintre cei doi este imună la scurgerea timpului                                                                                                                                 

Ziua stau cu ea la soare                                                   

Noaptea o scot la plïmbare                                                 

                                                                 

Succesiunea zi noapte nu poate perturba trăirile profunde alte tinerilor îndrăgostiţi, dar autorul lasă o portiţă de ieşire din această idilă aproape perfectă. Folosirea termenului "noaptea" din ultimul vers avertizează cititorul că totul poate fi perfectibil, chiar şi iubirea, iar dacă peste iubirea dintre cei doi s-ar lăsa întunericul, eroul va trece şi peste acest obstacol. Este vorba doar de 3 luni de distracţie.

It comes and it goes...

http://www.safetriphome.com/html/films/black_eyelashes/

Scrisoare...

"in viata alergam mereu dupa bogatiile lumii care nu s-au modificat mai deloc. par aceleiasi de cand e lumea. mai demult alergam dupa aur (exista si o boala febra aurului) lasam familii ,prieteni, locuri dragi si alergam dupa un lucru fara sa stim daca ni-l dorim, daca ne va fi mai bine sau mai rau dupa ce-l avem.
am continuat apoi cautand diamante, petrol, masini, functii, recunoasterea unor oamneni pe care nu-i cunoastem. si nu stim daca ne va fi mai bine sau nu, si nu vedem omul de langa noi care ne iubeste, ne valorizeaza si ne respecta, nu vedem ca soarele e mai stralucitor cand suntem langa oameni dragi, nu vedem ca si daca e furtuna afara cand avem in preajma prieteni nu avem nevoie de umbrela. asa sunt clipele petrecute cu tine - mici diamante rostogolindu-se in cufarul amintirilor pe care de cate ori il deschizi iti umpli privirea de stralucire. au farmecul zilelor de vara cand soarele straluceste si cerul e albastru, au mirosul florilor de mar salbatic.
cateodata ma intreb ce trebuie sa faci sa ai alaturi oameni asa cum esti tu. esti una din bogatiile acestei lumi, dar esti o bogatie care merita cautata."

Psihometria ciocolatei

Din ciclul "Psihologia vecinei cu bogata experientza de viatza" - colegii si studentzii mei recunosc personajul :)

Fii bun cu mine o secunda si nu ma intreba de caracteristicile psihometrice ale acestei metode de evaluare...indulceste-te cu o bucatzica din ciocolata ta preferata si citeste-ma pan' la capat.

Mai in gluma, mai in serios zic psihologii ca "ne" comunicam prin fiecare gest, preferinta sau reactie. Stilul de condus, pantofii, manichiura, tonul vocii, etc... Nu-mi amintesc sa fi citit/auzit vreodata despre psihologia gastronomica :) Adica...mancarurile preferate ce comunica despre tine? Si ca sa nu "ma avant ca leul si sa pic ca..." o iau cu pasi maruntzi...pornind de la premisa ca dc citesti aci, foarte probabil ai avut ocazia vreodata in existentza ta sa te impartasheshti din bucuria unei bucatzi de ciocolate (mda, creca se vede afinitatea autoarei pt subiectul discutiei:) ).

Care-i preferata ta? Seamana cu tine? Sau cu starea de spirit cand o preferi?

Milka cu lapte - omogena, naiva, cuminte, dulce, bine structurata, echilibrata, fara surprize, stii la ce sa te astepti de la inceput pana la sfarsit.
Milka Enjoy Wholenuts - are surprize :) mari si bine conturate, care ii schimba linia omogena...dar dupa primele...le intuiesti pe celelate.
Lion - salbatica, solicitanta, n-o mananci asa "cu una, cu doua" ci doar cu "pasiune", are un look evident (bold), dulce la exterior desi imprevizibila, te surprinde cand gasesti in interior straturi molatice si dulci de crema intre randuri aspre si zgaraicioase de napolitana.
Kit Kat - acelasi principiu al savorii care vine in straturi (una calda, una rece), dar intr-o aparentza mult mai sobra, cu un look elegant si previzibil.
Snickers - e strong! trecem repede de dulceata exterioara (asa, de forma mai mult) si inauntru nu prea ai ce sa-ti mangaie suav papilele. totul e esenta tare...si un pic de caramel, asa, cat sa le tzina legate:)
Mars - tot numa o dulceatza...asa de dulce ca dupa cateva inghitzituri te cam saturi si ai simti nevoia de un pic de stimulare, de contradictie, ceva...
Bounty - aparte, diferit fata de restul "lumii", dar dupa prima inghitzitura stii ca totul va fi la fel - e doar o chestiune de gust :)
Toffifee - organizata, previzibila, ordonata, dulce si plina de esentza inauntru, frumos echilibrata...
Rafaello - e din alt film, e diafana, cu invelish fragil si vulnerabil...ai senzatia ca dc o atingi cu o adiere ii vor zbura fulgii...de cocos:), inauntru e soft, fluida, vaporoasa...si te face sa te simtzi alintat/a :)
Ferrerro Rocher - e asa-cumva "high-class", mai de "eveniment" sau de pretzuire. desi in aparentza intr-o sfera perfecta e greu de conturat cu exactitate. iar inauntru gustul copleshitor vine din contzinutul cremos - extrem de fin si delicat, dar intens ca si gust si consistentza. Iar cand dai de aluna...then you hit the real thing! :) eu n-am auzit pe nimeni vreodata sa se fi saturat de ea....unii doar o evita pentru ca e greu daca iti devina preferata :)
Kinder Bueno - invelisul dulce inveleste perfect scheletul, iar decoratiunea e delicata ca o bijuterie neagra. forma unduitoare da un indiciu despre dulceata catifelata dinauntru... cand iei o imbucatura simti placerea dulce, apoi provocarea napolitanei care nu opune rezistenta decat atat cat sa-i simti prezenta si sa-i intelegi rolul...si apoi minunata incantare tandra dinauntru. E catifelata, senzuala, calda...si e intotdeauna pentru 2 :)

Completarile sunt bine-venite :)

How much "sh*t" can you take for your dream ?

Si nu conteaza cat de "respectabil" e visul...pur si simplu ce esti in stare sa faci pentru a-l atinge ?!?!?! (ma iertzi, te rog, pentru acest cliseu mega-mainstream:) )
Mi-a placut mult-premiatul Slumdog Millionaire. Sigur, povestea e pe binecunoscutele patternuri care emotioneaza (pentru ca vorbeste despre lucruri care ne insufletzessc pe toti), si sigur ca e foarte putin probabila, da' e basm si nu pretindem altceva... "Autorii" (regizorul sau in a cui fisa de post o fi asta) se joaca frumos cu mintea noastra construind tensiune si traire intensa prin tehnici foarte bine meshtegiute (nu ma bag ca nu e meseria mea sa dezleg ce si cum :) sa se pronuntze altzii despre aceste lucruri).
Ca "filozofie de viata" nu m-a prea mishcat povestea de amor (manelistic de liniara si previzibila pt gusturile mele:) )... in schimb m-a rascolit un pic energia debordanta cu care slumdog-i, de care ma atashasem intre timp, isi traiau minuscula lor existentza. Si nicidecum "chinuita" !!!
Professionaly speaking, am apreciat cum au fost creionate personajele.... Idealistul vs. Pragmaticul, Romanticul vs. Descurcaretzul, Totul pentru iubire vs. Totul pentru bani. Si din primele minute incepi sa vezi patternul dezvaluit prin gesturile marunte ale baietzilor.
Cred ca faza in care m-a prins filmul e cand Jamal, sta si viseaza pe buda (in pare rau, dar contextul cere astfel de cuvinte:) ) si pt ca pierduse un client din cauza lui, frate-su il inchide acolo. N-ar fi fost nici o drama ecologica...doar una sentimentala cand idolul copilariei lui Jamal aterizeaza langa (asta mi s-a parut un pic fortzata, adica ce sa caute Bruce Willisu lor p-acolo?!?!?!) si asta nu poate iesi. Iar gestul lui raspunde pe deplin la intrebarea din titlu!

What are friends for?

Nu, prietenii nu sunt ca sa-mi tzina socoteala greselilor, scaparilor sau a gesturilor de generozitate neinapoiate intocmai si la timp. Nici ca sa numere de cate ori am plans eu pe umarul lor si de cate ori i-am imbarbatat eu. Nici ca sa contorizeze de cate ori am sunat eu vs. cate emailuri mi-a trimis. Nu sunt nici macar ca sa-mi inapoieze ce i-am dat cu "titlu de imprumut" atunci cand si-a calcat pe orgoliu si mi-a cerut. Si in nici un caz nu sunt ca sa nu auda, sa nu vada sau sa nu intzeleaga atunci cand am nevoie!
Prietenii sunt ca sa-mi franga inima de emotzie atunci cand imi povestesc despre dezamagirile lor existentziale cand realizeaza ca oamenii traiesc in orbire. Prietenii suna dupa 3 luni si incepem sa ne involburam in povesti ca si cum ar fi trecut 3 secunde. Prietenii sunt ca sa le confirm ca nu ei sunt "gresitzi" daca aleg sa nu-si investeasca timpul, energia si sufletul in "edificii" aducatoare de banet. Prietenii intzeleg ca o zi petrecuta "on your own" e un act de curaj si un dar pe care ti-l faci tzie insatzi. Prietenii stiu ca dc ii astept 3 ore in fatza ushii (pe bune!) o sa ma infuriu, dar n-o sa "le-o platesc" niciodata! Prietenii vorbesc despre pasiunile lor, iubirile lor, jocurile lor, tampeniile lor stiind ca n-am sa-i judec si n-am sa incetez sa-i iubesc! Prietenii mei imi fac un dar nepretzuit de fiecare data cand aleg sa-si deschida sufletul in palmele mele stangace, batatorite, prea mici sau prea inchise....
Va shtitzi voi care suntetzi :) Hai, un pas in fatza :))

Impotriva nevoii de certitudini

"Vreau sa te rog, din tot sufletul, sa ai rabdare cu toate indoielile inimii tale si sa incerci sa iubesti intrebarile in sine ca pe niste camari incuiate sau ca pe niste carti scrise intr-o limba necunoscuta.
Nu starni raspunsurile ce nu ti se pot da, pentru ca nu le-ai putea intelege.
Sau... de fapt, trebuie sa traiesti viatza asa cum vine. Lasa intrebarile... Poate astfel, incetul cu incetul, fara sa-ti dai seama, candva, intr-o buna zi, vei trai printre acele raspunsuri..."

2B or not 2B....??????????

"If ignorance is bliss, why do we seek for knowledge?" era una dintre intrebarile puse candidatelor la Miss Univers in etapa finala (pe principiul ca femeia nu e destul sa fie frumoasa, feminina, calda, senzuala...tre sa fie si desteapta sau macar sa lase impresia ca e).
S-ar crede pe de alta parte ca o mana de oameni inteligenti ajung mult mai repede la o solutie decat o gramada de oameni mai putin inzestratzi.
Well...nu stiu despre tine, dar majoritatea oamenilor inteligenti care-mi sunt in preajma o iau razna cand trebuie sa ia o decizie mai importanta sau mai iesita din rutina ... Observa situatia, realizeaza ca au "o problema", au un "feeling" referitor la ce-ar trebui facut si apoi, incep sa analizeze: tzapi ispashitori, scenarii apocaliptice, reverii grandomane, viziuni catastrofale...sute de flash-backuri si flash-forwarduri pe tema "what if!"... Dar inteligentul analitic ce face? - scormoneste dupa sute de mii de chichitze argumentative pro si contra. Si cand i se pare ca balantza inclina semnificativ intr-o latura mai cere inca o parere care mai pune o greutate in celelalt talger...sau chiar inca un talger in plus. Si asa isi consuma zeci de mii de resurse (daca ele pot fi astfel cuantificate) balansandu-si materia cenusie intr-o parte sau intr-alta... but time is ticking away si niciodata nu e suficient timp pentru a analiza toate variantele posibile (pentru simplul motiv ca sunt o infinitate). Asa ca atunci cand simte cutzitul la os se arunca pe alternativa pentru care a reusit sa gaseasca cele mai multe sau cele mai puternice argumente el sau cei din jur .... Daca rezultatele sunt bune si problema e rezolvata excelent, toata lumea e fericita si se felicita reciproc pentru minunata decizie luata! Daca nu...urmeaza post-evaluarile - iadul pe pamant, din punctul meu de vedere! Caci atunci fiecare dintre sutele de mii de chichitze argumentative isi cer drepturile....mai mult chiar, intre timp s-au clonat si divizat astfel incat o armata intreaga de voci inteligente itzi urla in cap construind edificii de culpabilitate, furie si disperare pentru "ce-ar fi fost dc ar fi fost..."
Spun unii ca toate raspunsurile se afla in tine, ca cea mai inteleapta solutie vine din intuitie si e tocmai "feelingul"ala pe care il anuleaza "spiritele" prea inteligente cu zeci de argumente pro si contra care oricum nu acopera nici macar 1% din alternativele posibile. Asadar... - rational si inteligent vorbind :) - n-ar fi mult mai simplu sa lasam dreaq argumentatzia si sa mergem dupa "feeling"? Macar asa anulam armata de demoni care ne pandeste dupa ...

Sf. Valentin, evident :)

Pun pariu ca te irita toata tevatura asta comercial-manelistica cu Sf. Valentin. Ti se pare import americanesc, frate cu fast-foodu' si corporatocratzia. Dar inainte sau dupa ce-ti trece urticaria, gandeste-te ca in societatea noastra hiper-consumatorista nu rezista fenomenele pt care nu exista cerere. Therefore, dupa succesul Sf.ului Valentin s-ar parea ca avem nevoie de el.
E un pretext excelent ca intr-un gest de condescendentza fatza de noi inshine sa devenim, in sfarshit, sinceri si sa recunoashtem (macar pretz de-o cina, o floare si o inimioara de plush) ca tanjim cu fiecare celula a fiintzei noastre dupa sentimentul ala de dependentza & sigurantza, de fascinatzie & acceptare, de entuziasm peste poate, pe care le visezi si le traieshti atunci cand esti indragostit.
Asadar, foloseshte pretextul asta inteligent. Nu e doar pentru pushtii de clasa aVa pistruiatzi, cu urechi clapauge care strecoara timid felicitarea cu inimioara in ghiozdanul colegei din fatza (cel putin asa se intampla in era pre-GSM). Poate iti foloseshte si tie, cu atat mai mult cu cat, pentru a-ti pastra neatinsa mantia, in caz ca iese prost poti sa-l gasesti ca tzap ispashitor pe Valentin si toata manifestarea asta comerciala si stupida pentru manelishti....pana gaseshti starea de gratzie in iubire.

Despre Job si alti demoni - confesiunile unui exorcizat

Demonul asta Jobu' deghizat de cele mai multe ori in inger responsabil si binevoitor e teribil de furios pe mine ca l-am exorcizat de curand.
Ca orice forma de progres, a inceput cu o rebeliune -"imi bag picioru', hai sa vedem ce se intampla daca NU respect deadlineul, daca nu finalizez proiectul asta, daca nu vin cu nici o idee isteatza de data asta" (recunoaste ca fantasmezi mai des pe tema asta decat pe orice tema erotica :) ).... SO I DID! Si nu s-a intamplat nimik....din ce n-as fi putut tolera.
Sigur, dezaprobarile exterioare, privirile mirate, shantajele emotzionale - "nu ma asteptam la asa ceva din partea ta" - n-au intarziat sa apara, caci Jobu' simtzindu-se amenintzat isi antrenase tovarashii : Frica de marginalizare, Dependenta de aprecierea celorlalti, Invidia, etc...Ii asteptam, i-am intampinat cu un zambet larg si i-am faultat cu atata precizie si vehementza cum numai dupa o lunga convietzuire poti - cand ii stii celuilalt perfect geografia "calcaiului".
A urmat razboiul tacut in care Jobu' se itzea cu ranjetul sau demonic in fiecare dimineatza, cam dupa al doilea snooze: "Buna dimineata! Ia spune-mi pentru ce o sa te ridici tu azi din pat? N-ai rapoarte de predat, n-ai sefi/colegi/clienti de impresionat, n-ai curse impotriva deadlineurilor pe care le dovedeai de fiecare data...ia zi, care-i satisfactia pe ziua de azi?" Si dupa nenumarate sageti ascutzite de vinovatzie, inlantzuiri in depresie si otravire cu cianura indoielii asupra propriului discernamant...am avut revelatzia. Asta e tridentul cu care Jobu' ne afunda tot mai tare in cazanul lui, asta e puterea lui: comoditatea si ignorantza mea de a gasi un sens mai vrednic in existentza cotidiana decat acela de a fi sclav al demonului cu chip de inger responsabil - Jobu'.
Acum astept cu nerabdare sa-l intalnesc pe verishorul lui...o ruda mai indepartata si mai scumpa la vedere. Am auzit ca e foarte diferit, ca iti da voie sa-ti alegi sarcini care iti plac, sa pui pasiune in ceea ce faci, sa refuzi treburile care contravin valorilor tale, sa te investeshti in activitati care au sens si semnificatzie pentru tine.

Jurnal de vacantza

Asa-i ca ti s-a intamplat sa ai parte de vacantze ratate? Sa traiesti cateva luni de zile atarnat de reveriile despre zilele pline, savuroase sau oniric de relaxate; sa-ti planifici fiecare detaliu al plecarii sau dimpotriva sa lasi lucrurile sa se intample de la sine...sa te foieshti o noapte intreaga inainte si sa te trezesti cu entuziasm si energie cat pentru toate lunile de dospire. Sa pleci, sa ajungi, "pe locuri, fitzi gata, START!" si apoi....fiiiiisssssssssssssss! Sa simtzi ca incepe sa se fasaie si ca fiecare zi e mai lipsita de savoare, ca X si Y te irita din ce in ce mai tare, pana cand incepi sa te stresezi ca mai ai cateva zile din vacantza si nu ti-ai luat doza de drog care sa te tzina pe picioare prin maratonul rutinei pana la urmatoarea "escapada"...care sigur va fi mai ok, caci acuma stii deja ce ai gresit (locul, gashca, timingul, etc) si vei evita cu sigurantza data viitoare...
Cred ca cea mai buna vacantza so far a fost asta in care "m-am luat si m-am dus" pur si simplu. Fara planuri maretze, fara ashteptari pentru experientze savuroase, fara un buget prea generos ... m-am dus sa experimentez atitudinea de vacantza, starea aia minunata cand esti cu trup si suflet"atunci si acolo" 100% conectat la razele de soare inca blande, la relaxanta senzatie de tolaneala pe sezlongul de metal langa sclipicioasa intindere de apa din gradinile Tuileries si te gandesti ca nu demult :) pe-acolo se auzea in fundal clavecinul si chicotitul domnishoarelor din suita regala a caror existenta intreaga incepea si se finaliza pe un perimetru de cativa kilometri patrati. Si atat !!! Intreaga ta existenta e acolo! Si nu-ti bati capu' cu suvoaiele de japonezi care numara inaintea fiecarei fotografii pe care o fac, nici cu vorbitorii de limba romana reprezentati puternic de cersetori agasantzi, nici macar cu bipaitul enervant al telefonului care te anuntza ca ramane fara baterie si implicit tu fara conexiune cu restul lumii ;) .... Partea minunata e ca nu tre sa mergi pana la Paris pt sentimentul asta de vacantza. Abia astept sa incerc malul lacului de la Mogoshoaia (sigur, fara sezlong, clavecin, japonezi, etc... :) ).

Ars "blog"-ica

Iti amintesti momentele de inspiratie (cu prilejul starilor de gratie sau de constiinta alternativa) cand te inunda sumedenie de revelatii, idei, raspunsuri, solutii si atunci (poate singura data) ti-ai dori una dintre minunile nanotehnologiei capabila sa inregistreze intr-o forma lingvistica toate sclipirile instantanee? Well...nu cred ca blogu' poate face asta!

Iti amintesti mult mai chinuitele intrebari si raspunsuri care vin dupa travalii mai scurte sau mai dureroase, care ti se itzesc deja gata imbracate in hainutzele cuvintelor si care surprind -mai mult sau mai putin - distorsionat sau sec realitatea din minte si/sau suflet...well, cred ca alea pot fi scrijelite aci....

Qui prodest? Mie...ca sa-mi amintesc ca sensul, frumusetea, bogatia, implinirea (ca sa nu vorbim de conventii sociale cum ar fi "fericirea") e in sinergia revelatiilor, emotiilor si momentelor de placuta scufundare in "aici si acum"... si oricui o mai fi curios :)