"Stay"

Beautiful song! Wondering what it is about...?

Arta conversatiei...

Cand eram mult mai tanara si crudutza si inca ceva vreme dupa... credeam ca vinovate pentru neintzelegerile dintre oameni sunt cuvintele...ca pe masura ce vorbim mai metaforic si mai alambicat devenim mai greu de decodat de catre cei din jur, ca pe masura ce invaluim semnificatia in mai multe valuri de cuvinte, care mai de care mai sclipicioase, nuantam limbajul incercand sa devenim mai specifici (si mai interesanti, desigur:) ) si de fapt ne incalcim in ghemul deshirat de la atata despicat in 4x4x4x4...

Am incercat apoi, cu diferite rate de succes, sa mai las deoparte din decoratziunile semantice, in sperantza ca neintzelegerile atat de daunatoare sufletului, se vor diminua - ca celelalt suflet catre care comunic va intelege mai bine dc zic "drept in fatza" si pe shleau.

Acum...simt tot mai mult si mai des ca de fapt nici zorzoanele "poietice" si nici lipsa de empatie deghizata in autenticitate nu ma ajuta sa fiu mai bine inteleasa...ci doar deschiderea cu care fiecare se prezinta in fascinantul moment al conversatiei....restul sunt detalii tehnice.

Despre iubirea "netzarmuita"

Stiu ca e "lame" sa postezi FWDuri ...da' zicem ca asta e un exercitiu de diversitate multiculturala. Si am pus si Talku' lui Hellen Fischer (accesibil din titlu) despre antropologia, neurofiziologia si magia iubirii - sau cum se face ca iubirea nu are margini :)

Olanda: Ai doua iubite.Te poti insura cu amandoua. Ele se pot casatori intre ele.
Moldova : Ai doua iubite. Di la tini si audi galseava aseia in fiecari noapti, ma omule?
Rusia: Ai doua iubite. Stalinskaya si Moskovskaya.
Pakistan : Ai doua iubite. Cea mai varstnica are 6 ani.
India : Ai doua iubite. Budha nu stie nimic..
Turcia: Ai doua iubite. Una iti face mancare, una iti spala rufele, una iti calca hainele si una le supravegheaza pe celelalte. Chiar vroiai sa te credem ca ai numai doua iubite?
China : Ai doua iubite. Din cateva miliarde de motive.
Bulgaria : Ai doua iubite. Pe una o cheama Sofia . Cealalta te intreaba: "unde ai fost?" "la Sofia ". Esti in deplina siguranta.
Germania : Ai doua iubite. Ambele blonde.
Mexic: Ai doua iubite. Vin hotii si fura jumatate. Iti mai da vecinul una. Imprumuti trei din barul de vis-a-vis. Vecinul isi ia partea inapoi. Cate ti-au mai ramas?
Anglia : Ai doua iubite. Absolut superbe. Iar ai baut prea mult..
SUA: Ai doua iubite. Una pe Facebook si una pe Myspace. Nu le-ai vazut niciodata.
Brazilia: Ai doua iubite: Rosaria Fiorella Andrea Luiza Esmeralda Carla Vitoria Alessandra del Campo si inca una.
Dubai : Ai doua iubite. Placate cu aur.
Cuba : Ai doua iubite. Nu esti deloc Fidel..
Suedia: Ai doua iubite. In IKEA chiar gasesti orice...
Spania: Ai doua iubite. Mai tarziu descoperi ca ele sunt de fapt surori. Putin mai tarziu afli ca tu esti chiar fratele lor mort la nastere. Mai ai un frate geaman desmostenit de catre soacra portarului, care portar nu-si mai aduce aminte nimic din copilarie. Viata ta e o telenovela.
Grecia: Ai doua iubite. Vecinul se cam da la una din ele. Dimineata te trezesti cu un cal mare de lemn in fata casei. Mai bine fugi.

http://www.ted.com/talks/lang/eng/helen_fisher_tells_us_why_we_love_cheat.html

A kinder, gentler philosophy of success

Why should we feel sympathy instead of contempt for a guy who's driving a Ferrari and why are we more likely to be jealous on our classmates than on the Queen of England? Why are we more anxious about our careers than ever before? Are we soooo afraid of failure because of the judgmental way our society regards it? What would some of the Great Tragedies (stories of peoples' failures) in literature look in the newspapers today? "Shopachoolic adulterous swallows arsenic after credit fraud" (Madame Bovary) or "Sex with mum was blinding" (Oedip).

Just a glimpse in the witty, beautifully coherent and introspective perspective Alain de Botton has upon ourselves.

http://www.ted.com/talks/alain_de_botton_a_kinder_gentler_philosophy_of_success.html

Gemstones

When you find someone who can hold your soul in their hands and not try to polish it or weight it or cover it or chain it or drop it or ignore it... hold them close because you might have just found a diamond !

Not just wishful thinking

Pentru ca fiecare zi e ziua ta iti propun urmatoarele: sa te trezesti in fiecare dimineata stiind exact pentru ce - realist vorbind nu vor fi zambete tot timpul, dar Doamne da sa fie entuziasm in fata provocarilor; nu vor fi succese de fiecare data, dar Doamne da sa fie lectii invatate si fiecare shut in fund sa te impinga un pas inainte; sa gasesti sens si semnificatie in lucrurile in care  iti investesti energia; sa iti devina limpede care sunt lucrurile pe care nu trebuie sa le ratezi; sa te inconjoare oameni in care merita sa-ti investesti sufletul; sa nu uiti ca viata nu e in alb-negru ci intr-o infinitate de culori ale curcubeului...

Exercitiu de luciditate...

Promit ca data viitoare cand mi se va parea ostila atitudinea precupetzei din piata care imi  vinde rosiile rastindu-se la mine sa nu gandesc altceva decat recunostinta si multumire pentru ca nu sunt intre acei 1 miliard de oameni care sufera de foame in fiecare zi. Promit ca atunci cand mi se va parea salcie apa de la robinet sa multumesc pentru ca nu sunt intre acei 5000 de oameni care mor in fiecare zi din cauza lipsei de apa potabila. Promit ca atunci cand agresivitatea irationala din trafic ma agaseaza sa-mi amintesc ca acel 1 l de motorina pe care-l consum e echivalentul unei zile intregi de munca pentru 100 de brate umane. Promit ca atunci cand mi se vor parea "inacceptabile" cine-stie-ce frustrari cotidiene si superflue sa-mi amintesc cat sunt de binecuvantata ca nu sunt acel 1 din 6 oameni care lupta pentru supravietuire fara apa, electricitate sau vreo forma de salubrizare. 

Cateva dintre revelatiile dupa HOME - film, documentar, protest ecologic, poezie, manifest social, colaj surprinzator de arta vizuala + argument rational intr-o rama muzicala perfect emotionanta. 

Si cu toate ca stiam ca legea lui Pareto functioneaza si in consecinta 20% din oameni controleaza 80% din resursele planetei si stiam ca an de an calota glaciala se topeste tot mai mult (desi nu sunt convinsa ca e din cauza celor 900 de milioane de autovehicole) si stiam ca pana in 2050 vor disparea un sfert din speciile vii de pe planeta si stiam ca "all living matter is linked"... acum am avut revelatia crunta ca fiecare gest al nostru ca homo sapiens sapiens modernicus hipertechnologicus provoaca o rana in ecosistem ....ca ne-am indepartat atat de mult de ratiune si luciditate incat ne taiem vehement singuri craca....

Pentru mine discursul asta nu e unul ecologic (desi stupefiez vanzatoarele cand refuz pungile de plastic gratuite si inchid apa cand imi pun samponul in par la dus) ... e un discurs despre orbire, egoism, orgoliu, inconstienta si neajutorare...

"In the chain of species, trees are a pinnacle, a perfect living sculpture. Trees defy gravity. They are the only natural element in perpetual movement towards the sky. They grow unhurriedly towards the sun that nourishes their foliage. They have inherited from these miniscule cyanobacteria the power to capture light's energy. They store it and feed off it, turning it into wood and leaves, which then decompose into a mixture of water, mineral, vegetable and living matter....... our cells and their cells talk the same language" 

A glimpse in my Gratitude Journal

Paradoxal sau nu, azi am avut succes! Great success! Foarte subiectiv, foarte personal, foarte circumstantial... dar l-am perceput, l-am gandit si l-am simtit ca pe un succes! 

Si iata primul paragraf din Gratitude Journal-ul meu : azi am avut convingerea - logica, empirica si pragmatica - ca I CAN do great things!!! Nu delirez, nu sunt self-biased, nu ma imbat cu apa rece cd imi spun ca pot sa fac great things! E important sa nu uit asta cand frica ma paralizeaza, cand lenea imi da tarcoale si cand comoditatea ma trage gravitational in moliciunea lui dolce-far-niente... 

Fericire paradoxala...

unde e "fericirea" (fii bun si tolereaza banalitatea termenului in acceptiunea sa cea mai generala)? 

Asta e o intrebare pe care sigur ti-ai pus-o atunci cand ai intrat in stadiul operatiilor formale :) Sau cand ai ajuns aproape sfarsit in varful Everestului personal dupa o alergare nebuna, nebuna si ai ramas gura-casca sa vezi ca inca nu e Nirvana acolo si ca alergarea continua. Sau cand Mr. Perfect s-a intors spasit si ti-a declarat iubire netzarmuita, sau cand ai obtinut salariul ala care ziceai ca iti va schimba viata, sau cand ti-ai luat casa despre care ziceai ca e "tot ce-ti doresti" sau cand copilul tau cu chip angelic a facut primii pasi sau cand ai castigat la loto sau cand....Long story short, alergi bezmetic pe un traseu mai mult sau mai putin conturat catre "Marele Premiu"... imbatandu-te cu ideea ca sigur la urmatorul succes vei fi mai fericit...Si cand nu-l gasesti acolo, te incrancezi mai tare, iti incorzi muschii si sufletul si o pornesti mai cu avant catre tinta urmatoare. Te mai impiedici, te trantesti la pamant, te ridici, privesti drept inainte si "bagi mare" fara sa te uiti in urma...

Si can'colo... cea mai sigura modalitate (statistic verificata) de a te apropia de starea de fericire e atitudinea de recunostinta, de multumire, de constientizare a bucuriilor cotidiene....de a privi cu incantare spre bucata de drum parcursa deja. De-a te opri la fiecare apus de soare si a numara micile binecuvantari ale zilei si momentele de sublima gratie in care universul s-a oranduit astfel incat tie sa-ti mearga "bine" (oricat de subiectiv ar fi acesta).

Al doilea paradox....e ca cea de-a doua strategie (validata statistic) de a te apropia de "fericire" e generozitatea. Si e inevitabil rictusul autoironic cand te gandesti cat din timpul tau il investesti in a aduna lucruri pentru tine, pentru confortul si starea de bine personala...

Si can'colo momentele de altruism sunt cele care te fac realmente sa te simti bine...pentru ca te fac sa te simti mai bun, mai plin de semnificatie pentru ceilalti si pentru ca genereaza gesturi reciproce de altruism.

E sec discursul asta... caci se vrea o relatare obiectiva si rece ca orice raport de cercetare :). 

Dar e incredibil cum cliseele crestino-intelept-artistice sunt revalidate de stiinta zilelor noastre. ( http://www.authentichappiness.sas.upenn.edu/images/TimeMagazine/Index.htm).

A little thing that makes me so happy...

We all say we know the joy is in the ride, ca fericirea nu-i un lucru mare care te invaluie asa brusc si  dintr-o data cand ajungi in varful Everestului personal, ca bogatia se aduna picatura cu picatura din multitudinea de trairi intense, challenging, frumoase ... dar in viata de zi cu zi deseori uit de toate ca sa imi justific  confortul pierderii de vreme. Si stiu ca pentru a te bucura de lucrurile mici, pentru a trai experiente care puse cap la cap fac farmecul urcushului e nevoie sa te investesti, sa depasesti momentul de lene si sa te arunci in activitati solicitante aducatoare de provocari, satisfactii si "flow" (czikszentmihalyi like).

Ii multumesc pe aceasta cale dragei mele prietene care de fiecare data cand vine in capitala ma scoate din blazarea mea confortabila ca sa descoperim impreuna minunile construite de "mintea si mana omului" ce imbogatzesc cotidianul bucureshtean. De fapt, asta e una dintre binecuvantarile prietenilor care ma viziteaza... ma ajuta sa (re)descopar :)

De data asta a fost Muzeul Taranul Roman. Nu, nu e vorba de tzaranul=cocalar, mitocan, badaran; ci de ala autentic, samburele in jurul caruia a crescut Romanica noastra. Daca ti-ai petrecut vacantzele in peisajul "rural", daca ai trait fascinatia "camerei bune" in care intrai ca intr-un sanctuar sa admiri pledurile, sa sari pe perne si dricare si simteai mereu ca dincolo de mirosul puternic de naftalina pluteste oarece mister; daca-ti mai amintesti de "peretarele" brodate cu fizionomii imposibile si citate inspirationale - "Sus pe cer sunt multe stele, dar nici una dintre ele nu-i ca ochii dragei mele"- sau de icoanele cu imagini psihedelice (zici tu acuma, asa deshtept ca erau psihedelice, da' atunci iti cam dadeau fiori :P)... le vei regasi pe toate acolo. Daca n-ai urmarit niciodata fascinantele ritualuri ale vietii la tzara si daca Ion si Morometzii ti se par la fel de utopice ca si Macondo al lui Gabo Marquez, atunci Muzeul te va prinde in jocul sau. Si dc te gandesti ca muzeul e un loc unde te plimbi pasiv si citesti relaxat etichetele de sub exponate impecabil aranjate pe categorii cronologice ...well, pregateste-te pentru o surpriza! Vizita la Muzeul Taranului Roman te va prinde intr-o hora din care vei iesi buimacit si incantat de atata bogatie...exclamand "Si n-as fi zis!!!" :)

"Stau in librarie, miroase a hartie..."

Daca te uiti cu atentie o sa vezi cum uneori "art can be the reason for life"... Asta era feeling-ul la ultimul eveniment din Carturesti - un concert cu atmosfera "ad-hoc", oameni frumosi, involuntar si vadit fascinatzi de autenticitatea exprimarii artistice. 

"Rachel Getting Married"

N-a fost o supriza faptul ca mi-a placut filmul, avand in vedere ca venea cu recomandari insistente din partea unui prieten ale carui opinii le stimez si deseori impartasesc. Surprinzator a fost filmul in sine :)

Ti se intampla si tie sa refuzi activitati solicitante cognitiv (cum ar fi cartile stivuite pe noptiera) si sa te tolanesti la un film "scuzandu-te" ca iti ofera o experienta de invatzare prin personaje, scenarii, intamplari; ca vezi cum gandesc sau reactioneaza altii, etc... ? Si (onest vorbind) de cele mai multe ori savurezi furtuna neurotransmitzatorilor si o subtila incantare artistica... caci povestile, personajele, happy-end-urile nu prea au treaba cu realitatea...

"Rachel Getting Married" e incredibil de autentic. Pare filmat cu o camera de-aia de filmeaza nea' Jenu la nunta, fara trepied - caci imaginea e usor tremuranda... si nu e altceva decat o secventa de cateva zile din viata. Fara intriga, fara rasturnari de situatie, fara personaje ingrijit conturate (aparent, caci Anne Hathaway joaca minunat) doar o felie taiata adanc din viata unei familii....etc. 

Cu momente de disconfort social care se acumuleaza si nu se sparg fericit intr-un hohot de ras, cu relatia intre doua surori marcata de iubire-frustrare-protectie-iritare, cu scene ornamentale in care o pleiada de 'mnezeu-stie-cine tin toasturi pentru fericitul cuplu de insuratzzei, cu reactii emotionale intense si neanuntzate, cu tensiuni care fie explodeaza dinamitand atmosfera, fie "fasaie" ascuns prin gesturi de aparenta amabilitate,  cu dezgoliri de suflet care iti rascolesc pudoarea sociala... 

De ce ti l-as recomanda? Pentru ca pune pe display secvente autentice de existenta umana - imprevizibil, ilogic, emotional, abscons si de neinteles, histrionism, egoism, rabdare si iubire neconditionata si multe, multe alte despre alambicatele fiintze care suntem :)

Spirit de primavara

"O mare durere e sa iubesti, o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere"  I.L. Caragiale

O vorba de duh pentru toti cei care se arunca in involburarile primaverii :)

What doesn't kill you, makes you stronger!

So, what happens when life brings you face to face with one of your deepest fears? Will you run, will you hide, will you deny it, will you face it, will you fall apart?

"Doesn't matter how tough we are... trauma always leaves a scar, it follows us home, it changes our lives... trauma messes everybody up. But maybe that's the point: all the pain and the fear and the crap, maybe going thru all that is what keeps us moving forward. It's what pushes us. Maybe we have to get a little messed up, before we can step up." (http://www.cucirca.com/2009/03/25/grey’s-anatomy-season-5-episode-19-elevator-love-letter/)

Let me entertain u ...

E o zi grea pentru meteopatzi. Caldicel, noros, apasator, gri... 

Ma amuza insa teribil Atlasul de Mitocanie de la Radio Guerilla (http://www.radioguerrilla.ro/antimitocanie/).

Si rasfoind Inboxul am gasit o chestie dragutza...

Comentariul literar al unei manele                                         

„Trei luni de senzaţii" de Florin Peşte                                                                                                        

Încă din primele versuri, autorul plasează acţiunea într-un mediu feeric.                                                               

Ce miracol şi ce vrajă                                                  

Stau cu gagica pe plajă                                              

Prin folosirea cuvintelor miracol şi vrajă, poetul ne trimite într-o lume magică, interzisă muritorilor de rând. Efectul este completat de plasarea celor doi protagonişti pe plajă – trimitere directă la infinitul mării, care ar putea sugera şi iubirea nesfârşită, dar şi eternitatea. Nisipul ne duce cu gândul la scurgerea timpului, autorul reuşind astfel să 

îmbine prin folosirea unui singur cuvânt, atât infinitul cât şi perenul.

În următoarele două versuri, poetul doreşte să împace relativa bipolaritate dintre infinit şi peren.                           

Am chef de distractie                                                      

3 luni de senzatie                                                         

Conştient de clipa fermecată pe care o trăieşte, autorul îşi avertizează ascultătorul (cititorul) că iubirea nesfârşită, dragostea profundă, infinitultul, alfa şi omega, arde intens, asemeni razelor unei zile însorite de vară, comprimându-se în "3 luni de senzaţie". Necuprinsul este asfel încadrat în limite foarte bine delimitate - trei luni – iar profunzimea sentimentelor umane îmbracă forma senzaţiilor. 

Iubirea magică nu are suişuri sau coborâşuri. Aşa cum spune şi poetul, cuvintele de ordine în cazul unei asemenea iubiri sunt cheful şi distracţia alături de gagiu sau gagică. Folosirea cuvintelor nu este deloc întâmplătoare. Elementele de argou: gagiul, gagica vin să sugereze faptul că cel care vorbeşte este un om asemeni nouă, care însă, conform preceptului biblic, şi-a pus în valoare, talanţii, reuşind să pătrundă într-o lume de vis.                                                                                                                                                                        

A doua strofă a cântecului descrie opulenţa de care se bucură eroul.   

Dau o cheie la mertan                                                       

S- am plecat pe litoral                                                     

Mi-am pus plinul de benzina                                                

Si in dreapta o blondina                                                   

„Merţan"-ul face trimitere la stilul de viaţă al marilor padişahi. Folosirea expresiei „plinul de benzină" nu este deloc întâmplătoare. Ea ilustrează verticalitatea convingerilor personajului principal. El nu operează cu jumătăţi de măsură. Totul sau nimic pare a fi deviza după care se conduce. Noţiunea plin, are şi un sens metaforic. Ea prezintă maturitatea dragostei dintre cei doi, care tind spre perfecţiune. Acest lucru este  confirmat şi de termenii cu care este descrisă marea iubirea a personajului nostru. Fata cu care se iubeste eroul principal nu este o  fată oarecare. Ea este o „blondină" - simbol al frumuseţii feminine, aşezate la dreapta bărbatului. Afirmaţia este întărită în versul al doilea 

din cea de a treia strofă.                                            

                                                                                                                                        

Am mertanul de mult timp                                                   

Si-o blondina prototip                                                     

E a mea numai a mea                                                        

Si-mi petrec vara cu ea                                                     

                                                                                                                                             

Hiperbola "blondină prototip" descrie în profunzime calităţile greu de egalat ale iubitei, ea fiind o fiinţă unică. Prin folosirea unui termen  tehnic pentru a-şi descrie iubita – "prototip" – autorul ne reaminteşte că dragostea lui este asemeni ţinuturilor exotice, fascinante dar încă neexplorate în profunzime, afirmaţia fiind întărită şi de plasarea         

poveştii în anotimpul de vară.                                           

                                                                        

                                                                        

Ultima strofă descrie actul de iubire dintre cei doi. În primele două  versuri, ne este prezentată atmosfera care domneşte între îndrăcostiţi.                                                                            

                                                                                     

Marea neagra e calduta                                                     

Blonda-i sexy si finuta                                                    

                                                                         

Iubirea se consumă în apa caldă a mării. Cristalinul mării descrie sentimentele celor doi iar căldura apei descrie relaţia dintre ei. Dragostea dintre cei doi este imună la scurgerea timpului                                                                                                                                 

Ziua stau cu ea la soare                                                   

Noaptea o scot la plïmbare                                                 

                                                                 

Succesiunea zi noapte nu poate perturba trăirile profunde alte tinerilor îndrăgostiţi, dar autorul lasă o portiţă de ieşire din această idilă aproape perfectă. Folosirea termenului "noaptea" din ultimul vers avertizează cititorul că totul poate fi perfectibil, chiar şi iubirea, iar dacă peste iubirea dintre cei doi s-ar lăsa întunericul, eroul va trece şi peste acest obstacol. Este vorba doar de 3 luni de distracţie.

It comes and it goes...

http://www.safetriphome.com/html/films/black_eyelashes/

Scrisoare...

"in viata alergam mereu dupa bogatiile lumii care nu s-au modificat mai deloc. par aceleiasi de cand e lumea. mai demult alergam dupa aur (exista si o boala febra aurului) lasam familii ,prieteni, locuri dragi si alergam dupa un lucru fara sa stim daca ni-l dorim, daca ne va fi mai bine sau mai rau dupa ce-l avem.
am continuat apoi cautand diamante, petrol, masini, functii, recunoasterea unor oamneni pe care nu-i cunoastem. si nu stim daca ne va fi mai bine sau nu, si nu vedem omul de langa noi care ne iubeste, ne valorizeaza si ne respecta, nu vedem ca soarele e mai stralucitor cand suntem langa oameni dragi, nu vedem ca si daca e furtuna afara cand avem in preajma prieteni nu avem nevoie de umbrela. asa sunt clipele petrecute cu tine - mici diamante rostogolindu-se in cufarul amintirilor pe care de cate ori il deschizi iti umpli privirea de stralucire. au farmecul zilelor de vara cand soarele straluceste si cerul e albastru, au mirosul florilor de mar salbatic.
cateodata ma intreb ce trebuie sa faci sa ai alaturi oameni asa cum esti tu. esti una din bogatiile acestei lumi, dar esti o bogatie care merita cautata."

Psihometria ciocolatei

Din ciclul "Psihologia vecinei cu bogata experientza de viatza" - colegii si studentzii mei recunosc personajul :)

Fii bun cu mine o secunda si nu ma intreba de caracteristicile psihometrice ale acestei metode de evaluare...indulceste-te cu o bucatzica din ciocolata ta preferata si citeste-ma pan' la capat.

Mai in gluma, mai in serios zic psihologii ca "ne" comunicam prin fiecare gest, preferinta sau reactie. Stilul de condus, pantofii, manichiura, tonul vocii, etc... Nu-mi amintesc sa fi citit/auzit vreodata despre psihologia gastronomica :) Adica...mancarurile preferate ce comunica despre tine? Si ca sa nu "ma avant ca leul si sa pic ca..." o iau cu pasi maruntzi...pornind de la premisa ca dc citesti aci, foarte probabil ai avut ocazia vreodata in existentza ta sa te impartasheshti din bucuria unei bucatzi de ciocolate (mda, creca se vede afinitatea autoarei pt subiectul discutiei:) ).

Care-i preferata ta? Seamana cu tine? Sau cu starea de spirit cand o preferi?

Milka cu lapte - omogena, naiva, cuminte, dulce, bine structurata, echilibrata, fara surprize, stii la ce sa te astepti de la inceput pana la sfarsit.
Milka Enjoy Wholenuts - are surprize :) mari si bine conturate, care ii schimba linia omogena...dar dupa primele...le intuiesti pe celelate.
Lion - salbatica, solicitanta, n-o mananci asa "cu una, cu doua" ci doar cu "pasiune", are un look evident (bold), dulce la exterior desi imprevizibila, te surprinde cand gasesti in interior straturi molatice si dulci de crema intre randuri aspre si zgaraicioase de napolitana.
Kit Kat - acelasi principiu al savorii care vine in straturi (una calda, una rece), dar intr-o aparentza mult mai sobra, cu un look elegant si previzibil.
Snickers - e strong! trecem repede de dulceata exterioara (asa, de forma mai mult) si inauntru nu prea ai ce sa-ti mangaie suav papilele. totul e esenta tare...si un pic de caramel, asa, cat sa le tzina legate:)
Mars - tot numa o dulceatza...asa de dulce ca dupa cateva inghitzituri te cam saturi si ai simti nevoia de un pic de stimulare, de contradictie, ceva...
Bounty - aparte, diferit fata de restul "lumii", dar dupa prima inghitzitura stii ca totul va fi la fel - e doar o chestiune de gust :)
Toffifee - organizata, previzibila, ordonata, dulce si plina de esentza inauntru, frumos echilibrata...
Rafaello - e din alt film, e diafana, cu invelish fragil si vulnerabil...ai senzatia ca dc o atingi cu o adiere ii vor zbura fulgii...de cocos:), inauntru e soft, fluida, vaporoasa...si te face sa te simtzi alintat/a :)
Ferrerro Rocher - e asa-cumva "high-class", mai de "eveniment" sau de pretzuire. desi in aparentza intr-o sfera perfecta e greu de conturat cu exactitate. iar inauntru gustul copleshitor vine din contzinutul cremos - extrem de fin si delicat, dar intens ca si gust si consistentza. Iar cand dai de aluna...then you hit the real thing! :) eu n-am auzit pe nimeni vreodata sa se fi saturat de ea....unii doar o evita pentru ca e greu daca iti devina preferata :)
Kinder Bueno - invelisul dulce inveleste perfect scheletul, iar decoratiunea e delicata ca o bijuterie neagra. forma unduitoare da un indiciu despre dulceata catifelata dinauntru... cand iei o imbucatura simti placerea dulce, apoi provocarea napolitanei care nu opune rezistenta decat atat cat sa-i simti prezenta si sa-i intelegi rolul...si apoi minunata incantare tandra dinauntru. E catifelata, senzuala, calda...si e intotdeauna pentru 2 :)

Completarile sunt bine-venite :)

How much "sh*t" can you take for your dream ?

Si nu conteaza cat de "respectabil" e visul...pur si simplu ce esti in stare sa faci pentru a-l atinge ?!?!?! (ma iertzi, te rog, pentru acest cliseu mega-mainstream:) )
Mi-a placut mult-premiatul Slumdog Millionaire. Sigur, povestea e pe binecunoscutele patternuri care emotioneaza (pentru ca vorbeste despre lucruri care ne insufletzessc pe toti), si sigur ca e foarte putin probabila, da' e basm si nu pretindem altceva... "Autorii" (regizorul sau in a cui fisa de post o fi asta) se joaca frumos cu mintea noastra construind tensiune si traire intensa prin tehnici foarte bine meshtegiute (nu ma bag ca nu e meseria mea sa dezleg ce si cum :) sa se pronuntze altzii despre aceste lucruri).
Ca "filozofie de viata" nu m-a prea mishcat povestea de amor (manelistic de liniara si previzibila pt gusturile mele:) )... in schimb m-a rascolit un pic energia debordanta cu care slumdog-i, de care ma atashasem intre timp, isi traiau minuscula lor existentza. Si nicidecum "chinuita" !!!
Professionaly speaking, am apreciat cum au fost creionate personajele.... Idealistul vs. Pragmaticul, Romanticul vs. Descurcaretzul, Totul pentru iubire vs. Totul pentru bani. Si din primele minute incepi sa vezi patternul dezvaluit prin gesturile marunte ale baietzilor.
Cred ca faza in care m-a prins filmul e cand Jamal, sta si viseaza pe buda (in pare rau, dar contextul cere astfel de cuvinte:) ) si pt ca pierduse un client din cauza lui, frate-su il inchide acolo. N-ar fi fost nici o drama ecologica...doar una sentimentala cand idolul copilariei lui Jamal aterizeaza langa (asta mi s-a parut un pic fortzata, adica ce sa caute Bruce Willisu lor p-acolo?!?!?!) si asta nu poate iesi. Iar gestul lui raspunde pe deplin la intrebarea din titlu!

What are friends for?

Nu, prietenii nu sunt ca sa-mi tzina socoteala greselilor, scaparilor sau a gesturilor de generozitate neinapoiate intocmai si la timp. Nici ca sa numere de cate ori am plans eu pe umarul lor si de cate ori i-am imbarbatat eu. Nici ca sa contorizeze de cate ori am sunat eu vs. cate emailuri mi-a trimis. Nu sunt nici macar ca sa-mi inapoieze ce i-am dat cu "titlu de imprumut" atunci cand si-a calcat pe orgoliu si mi-a cerut. Si in nici un caz nu sunt ca sa nu auda, sa nu vada sau sa nu intzeleaga atunci cand am nevoie!
Prietenii sunt ca sa-mi franga inima de emotzie atunci cand imi povestesc despre dezamagirile lor existentziale cand realizeaza ca oamenii traiesc in orbire. Prietenii suna dupa 3 luni si incepem sa ne involburam in povesti ca si cum ar fi trecut 3 secunde. Prietenii sunt ca sa le confirm ca nu ei sunt "gresitzi" daca aleg sa nu-si investeasca timpul, energia si sufletul in "edificii" aducatoare de banet. Prietenii intzeleg ca o zi petrecuta "on your own" e un act de curaj si un dar pe care ti-l faci tzie insatzi. Prietenii stiu ca dc ii astept 3 ore in fatza ushii (pe bune!) o sa ma infuriu, dar n-o sa "le-o platesc" niciodata! Prietenii vorbesc despre pasiunile lor, iubirile lor, jocurile lor, tampeniile lor stiind ca n-am sa-i judec si n-am sa incetez sa-i iubesc! Prietenii mei imi fac un dar nepretzuit de fiecare data cand aleg sa-si deschida sufletul in palmele mele stangace, batatorite, prea mici sau prea inchise....
Va shtitzi voi care suntetzi :) Hai, un pas in fatza :))