It comes and it goes...

http://www.safetriphome.com/html/films/black_eyelashes/

Scrisoare...

"in viata alergam mereu dupa bogatiile lumii care nu s-au modificat mai deloc. par aceleiasi de cand e lumea. mai demult alergam dupa aur (exista si o boala febra aurului) lasam familii ,prieteni, locuri dragi si alergam dupa un lucru fara sa stim daca ni-l dorim, daca ne va fi mai bine sau mai rau dupa ce-l avem.
am continuat apoi cautand diamante, petrol, masini, functii, recunoasterea unor oamneni pe care nu-i cunoastem. si nu stim daca ne va fi mai bine sau nu, si nu vedem omul de langa noi care ne iubeste, ne valorizeaza si ne respecta, nu vedem ca soarele e mai stralucitor cand suntem langa oameni dragi, nu vedem ca si daca e furtuna afara cand avem in preajma prieteni nu avem nevoie de umbrela. asa sunt clipele petrecute cu tine - mici diamante rostogolindu-se in cufarul amintirilor pe care de cate ori il deschizi iti umpli privirea de stralucire. au farmecul zilelor de vara cand soarele straluceste si cerul e albastru, au mirosul florilor de mar salbatic.
cateodata ma intreb ce trebuie sa faci sa ai alaturi oameni asa cum esti tu. esti una din bogatiile acestei lumi, dar esti o bogatie care merita cautata."

Psihometria ciocolatei

Din ciclul "Psihologia vecinei cu bogata experientza de viatza" - colegii si studentzii mei recunosc personajul :)

Fii bun cu mine o secunda si nu ma intreba de caracteristicile psihometrice ale acestei metode de evaluare...indulceste-te cu o bucatzica din ciocolata ta preferata si citeste-ma pan' la capat.

Mai in gluma, mai in serios zic psihologii ca "ne" comunicam prin fiecare gest, preferinta sau reactie. Stilul de condus, pantofii, manichiura, tonul vocii, etc... Nu-mi amintesc sa fi citit/auzit vreodata despre psihologia gastronomica :) Adica...mancarurile preferate ce comunica despre tine? Si ca sa nu "ma avant ca leul si sa pic ca..." o iau cu pasi maruntzi...pornind de la premisa ca dc citesti aci, foarte probabil ai avut ocazia vreodata in existentza ta sa te impartasheshti din bucuria unei bucatzi de ciocolate (mda, creca se vede afinitatea autoarei pt subiectul discutiei:) ).

Care-i preferata ta? Seamana cu tine? Sau cu starea de spirit cand o preferi?

Milka cu lapte - omogena, naiva, cuminte, dulce, bine structurata, echilibrata, fara surprize, stii la ce sa te astepti de la inceput pana la sfarsit.
Milka Enjoy Wholenuts - are surprize :) mari si bine conturate, care ii schimba linia omogena...dar dupa primele...le intuiesti pe celelate.
Lion - salbatica, solicitanta, n-o mananci asa "cu una, cu doua" ci doar cu "pasiune", are un look evident (bold), dulce la exterior desi imprevizibila, te surprinde cand gasesti in interior straturi molatice si dulci de crema intre randuri aspre si zgaraicioase de napolitana.
Kit Kat - acelasi principiu al savorii care vine in straturi (una calda, una rece), dar intr-o aparentza mult mai sobra, cu un look elegant si previzibil.
Snickers - e strong! trecem repede de dulceata exterioara (asa, de forma mai mult) si inauntru nu prea ai ce sa-ti mangaie suav papilele. totul e esenta tare...si un pic de caramel, asa, cat sa le tzina legate:)
Mars - tot numa o dulceatza...asa de dulce ca dupa cateva inghitzituri te cam saturi si ai simti nevoia de un pic de stimulare, de contradictie, ceva...
Bounty - aparte, diferit fata de restul "lumii", dar dupa prima inghitzitura stii ca totul va fi la fel - e doar o chestiune de gust :)
Toffifee - organizata, previzibila, ordonata, dulce si plina de esentza inauntru, frumos echilibrata...
Rafaello - e din alt film, e diafana, cu invelish fragil si vulnerabil...ai senzatia ca dc o atingi cu o adiere ii vor zbura fulgii...de cocos:), inauntru e soft, fluida, vaporoasa...si te face sa te simtzi alintat/a :)
Ferrerro Rocher - e asa-cumva "high-class", mai de "eveniment" sau de pretzuire. desi in aparentza intr-o sfera perfecta e greu de conturat cu exactitate. iar inauntru gustul copleshitor vine din contzinutul cremos - extrem de fin si delicat, dar intens ca si gust si consistentza. Iar cand dai de aluna...then you hit the real thing! :) eu n-am auzit pe nimeni vreodata sa se fi saturat de ea....unii doar o evita pentru ca e greu daca iti devina preferata :)
Kinder Bueno - invelisul dulce inveleste perfect scheletul, iar decoratiunea e delicata ca o bijuterie neagra. forma unduitoare da un indiciu despre dulceata catifelata dinauntru... cand iei o imbucatura simti placerea dulce, apoi provocarea napolitanei care nu opune rezistenta decat atat cat sa-i simti prezenta si sa-i intelegi rolul...si apoi minunata incantare tandra dinauntru. E catifelata, senzuala, calda...si e intotdeauna pentru 2 :)

Completarile sunt bine-venite :)

How much "sh*t" can you take for your dream ?

Si nu conteaza cat de "respectabil" e visul...pur si simplu ce esti in stare sa faci pentru a-l atinge ?!?!?! (ma iertzi, te rog, pentru acest cliseu mega-mainstream:) )
Mi-a placut mult-premiatul Slumdog Millionaire. Sigur, povestea e pe binecunoscutele patternuri care emotioneaza (pentru ca vorbeste despre lucruri care ne insufletzessc pe toti), si sigur ca e foarte putin probabila, da' e basm si nu pretindem altceva... "Autorii" (regizorul sau in a cui fisa de post o fi asta) se joaca frumos cu mintea noastra construind tensiune si traire intensa prin tehnici foarte bine meshtegiute (nu ma bag ca nu e meseria mea sa dezleg ce si cum :) sa se pronuntze altzii despre aceste lucruri).
Ca "filozofie de viata" nu m-a prea mishcat povestea de amor (manelistic de liniara si previzibila pt gusturile mele:) )... in schimb m-a rascolit un pic energia debordanta cu care slumdog-i, de care ma atashasem intre timp, isi traiau minuscula lor existentza. Si nicidecum "chinuita" !!!
Professionaly speaking, am apreciat cum au fost creionate personajele.... Idealistul vs. Pragmaticul, Romanticul vs. Descurcaretzul, Totul pentru iubire vs. Totul pentru bani. Si din primele minute incepi sa vezi patternul dezvaluit prin gesturile marunte ale baietzilor.
Cred ca faza in care m-a prins filmul e cand Jamal, sta si viseaza pe buda (in pare rau, dar contextul cere astfel de cuvinte:) ) si pt ca pierduse un client din cauza lui, frate-su il inchide acolo. N-ar fi fost nici o drama ecologica...doar una sentimentala cand idolul copilariei lui Jamal aterizeaza langa (asta mi s-a parut un pic fortzata, adica ce sa caute Bruce Willisu lor p-acolo?!?!?!) si asta nu poate iesi. Iar gestul lui raspunde pe deplin la intrebarea din titlu!

What are friends for?

Nu, prietenii nu sunt ca sa-mi tzina socoteala greselilor, scaparilor sau a gesturilor de generozitate neinapoiate intocmai si la timp. Nici ca sa numere de cate ori am plans eu pe umarul lor si de cate ori i-am imbarbatat eu. Nici ca sa contorizeze de cate ori am sunat eu vs. cate emailuri mi-a trimis. Nu sunt nici macar ca sa-mi inapoieze ce i-am dat cu "titlu de imprumut" atunci cand si-a calcat pe orgoliu si mi-a cerut. Si in nici un caz nu sunt ca sa nu auda, sa nu vada sau sa nu intzeleaga atunci cand am nevoie!
Prietenii sunt ca sa-mi franga inima de emotzie atunci cand imi povestesc despre dezamagirile lor existentziale cand realizeaza ca oamenii traiesc in orbire. Prietenii suna dupa 3 luni si incepem sa ne involburam in povesti ca si cum ar fi trecut 3 secunde. Prietenii sunt ca sa le confirm ca nu ei sunt "gresitzi" daca aleg sa nu-si investeasca timpul, energia si sufletul in "edificii" aducatoare de banet. Prietenii intzeleg ca o zi petrecuta "on your own" e un act de curaj si un dar pe care ti-l faci tzie insatzi. Prietenii stiu ca dc ii astept 3 ore in fatza ushii (pe bune!) o sa ma infuriu, dar n-o sa "le-o platesc" niciodata! Prietenii vorbesc despre pasiunile lor, iubirile lor, jocurile lor, tampeniile lor stiind ca n-am sa-i judec si n-am sa incetez sa-i iubesc! Prietenii mei imi fac un dar nepretzuit de fiecare data cand aleg sa-si deschida sufletul in palmele mele stangace, batatorite, prea mici sau prea inchise....
Va shtitzi voi care suntetzi :) Hai, un pas in fatza :))

Impotriva nevoii de certitudini

"Vreau sa te rog, din tot sufletul, sa ai rabdare cu toate indoielile inimii tale si sa incerci sa iubesti intrebarile in sine ca pe niste camari incuiate sau ca pe niste carti scrise intr-o limba necunoscuta.
Nu starni raspunsurile ce nu ti se pot da, pentru ca nu le-ai putea intelege.
Sau... de fapt, trebuie sa traiesti viatza asa cum vine. Lasa intrebarile... Poate astfel, incetul cu incetul, fara sa-ti dai seama, candva, intr-o buna zi, vei trai printre acele raspunsuri..."

2B or not 2B....??????????

"If ignorance is bliss, why do we seek for knowledge?" era una dintre intrebarile puse candidatelor la Miss Univers in etapa finala (pe principiul ca femeia nu e destul sa fie frumoasa, feminina, calda, senzuala...tre sa fie si desteapta sau macar sa lase impresia ca e).
S-ar crede pe de alta parte ca o mana de oameni inteligenti ajung mult mai repede la o solutie decat o gramada de oameni mai putin inzestratzi.
Well...nu stiu despre tine, dar majoritatea oamenilor inteligenti care-mi sunt in preajma o iau razna cand trebuie sa ia o decizie mai importanta sau mai iesita din rutina ... Observa situatia, realizeaza ca au "o problema", au un "feeling" referitor la ce-ar trebui facut si apoi, incep sa analizeze: tzapi ispashitori, scenarii apocaliptice, reverii grandomane, viziuni catastrofale...sute de flash-backuri si flash-forwarduri pe tema "what if!"... Dar inteligentul analitic ce face? - scormoneste dupa sute de mii de chichitze argumentative pro si contra. Si cand i se pare ca balantza inclina semnificativ intr-o latura mai cere inca o parere care mai pune o greutate in celelalt talger...sau chiar inca un talger in plus. Si asa isi consuma zeci de mii de resurse (daca ele pot fi astfel cuantificate) balansandu-si materia cenusie intr-o parte sau intr-alta... but time is ticking away si niciodata nu e suficient timp pentru a analiza toate variantele posibile (pentru simplul motiv ca sunt o infinitate). Asa ca atunci cand simte cutzitul la os se arunca pe alternativa pentru care a reusit sa gaseasca cele mai multe sau cele mai puternice argumente el sau cei din jur .... Daca rezultatele sunt bune si problema e rezolvata excelent, toata lumea e fericita si se felicita reciproc pentru minunata decizie luata! Daca nu...urmeaza post-evaluarile - iadul pe pamant, din punctul meu de vedere! Caci atunci fiecare dintre sutele de mii de chichitze argumentative isi cer drepturile....mai mult chiar, intre timp s-au clonat si divizat astfel incat o armata intreaga de voci inteligente itzi urla in cap construind edificii de culpabilitate, furie si disperare pentru "ce-ar fi fost dc ar fi fost..."
Spun unii ca toate raspunsurile se afla in tine, ca cea mai inteleapta solutie vine din intuitie si e tocmai "feelingul"ala pe care il anuleaza "spiritele" prea inteligente cu zeci de argumente pro si contra care oricum nu acopera nici macar 1% din alternativele posibile. Asadar... - rational si inteligent vorbind :) - n-ar fi mult mai simplu sa lasam dreaq argumentatzia si sa mergem dupa "feeling"? Macar asa anulam armata de demoni care ne pandeste dupa ...