"Acum știu, știu că orice ură, orice aversiune, orice ținere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înțelegere..., bunăvoință, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul grației și gingășiei unui menuet de Mozart... este un păcat și o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreț, orice rea dispoziție este de la diavol și strică totul." Nicolae Steinhardt
Acum știu, am aflat și eu... 

Ai grija ce-ti doresti...

... ca s-ar putea sa ti se intample. Si evit diplomatic explicatiile fizicii cuantice pe acest subiect, preferand sa ma cantonez in cele ale simtului comun...Si incepe cu o alegere mica-mica pe care o faci nebanuind poarta pe care o  va deschide si primilor pasi exploratori si inofensivi pe cate un drum si unor intrebari care-ti bazaie ispititor in minte "de ce nu..." si te trezesti apoi puternic motivata de "instinctul de premianta" sa alergi catre linia de sosire- scotocind dupa instrumentele si resursele necesare ca sa duci treaba la bun sfarsit....

Independence Day

Nu-mi amintesc exact cand m-a palit prima data ca n-am de dat socoteala nimanui pentru esecuri si succese. Ca singura contabilitate care merita tzinuta este cea a lectziilor invatzate. Cred ca a coincis cu trista evidentza ca toti cei pe care ii puneam pe piedestaluri sau ii tzineam ca si centuri de sigurantza sunt failibili. Sau cu aparentul cliseu ca la umbra copacilor mari esti protejat, dar si ingradit. Ca de cele mai multe ori justificarile pe tema intentiei care conteaza sunt inutile. Si singura concluzie onesta si autentica e ca "devoie denevoie" sunt singura responsabila si vizata de intamplarile fiintei mele :)

Zambiti, va rog :)

ma trezesc deseori investindu-ma cu elan si ardoare in misiuni imposibile. demne de ghilgames scamatoriile,pledoariile, analizele si sintezele, cascadoriile pe care le fac in epopeea ”salvarii” unui semen. profund autentic, portofoliu variat - de la traditionalul umar de colectat tristeti, la partener de asigurat spatele in cazul agatzamentelor nefericite, la activarea retelei sociale in scopuri matrimoniale, hr-iste sau in functie de cerere, la oxigen contra scufundarilor in disperare, la servicii de hostel & catering, la programe nestructurate de crestere a tolerantei la frustrare, la vorbe ticluite pentru alungarea vinovatziilor inchipuite, la discursuri dantelate pentru o oglindire mai prietenoasa a propriei pesoane sau a viitorului.... si in botanismul meu onest ma hranesc nespus din orice urma de zambet sau  gest de schimbare a dispozitiei pe care preaiubitul meu interlocutor il schiteaza .... probabil deseori din simpatie fata de stradaniile mele.

ma trezesc insa la cate o strafulgerare de luciditate cand imi amintesc ca fiecare e responsabil sa-si traiasca propria epopee si sa se salveze singur....si se fixeaza un mare semn de intrebare cand ma paleste ideea ca s-ar putea ca toata aceasta vanzoleala mesianica sa fie de fapt slalomul pe care-l fac amanandu-mi propriile confruntari :)

Intamplari

In mishcarea asta brauniana n-avem cum exista fara sa ne ciocnim de altzii. Mergem uneori paralel cand calea e larga si ne ignoram cu dezinvoltura pana cand poteca se ingusteaza. Alteori zarim cu coada ochiului si ne simtzim in sigurantza sa nu ne stim solitari. Ne intalnim cateodata ca "doua culori ce nu s-au vazut niciodata; una foarte de jos, intoarsa spre pamant; una foarte de sus, aproape rupta" si ne minunam de intamplare. Si ne prindem intr-o imbratzishare scrashnitoare de oase "mereu minunata, dureroasa mereu". Si tanjim ca imbratzisharea in care ne-am con-topit sa se transforme in coloana sau altceva mult mai inalt si cat mai curand. Si -apoi ne spargem in mii de cioburi si ne intrebam daca doar singuri ne putem izbi tampla de stele. 

Culmea tolerantzei

Am mai gasit azi un dram de intelepciune. Despre acea minunata tarie de a lasa intamplarile sa curga peste tine ca suvoaiele de apa - uneori tumultoase, alteori line - fara sa te agatzi de stanci, alge sau sa-ti infigi ferm picioarele in nisip incercand sa intelegi sau sa te explici pe tine sau pe ceilalti. Fara sa pui "pietre de aducere aminte" , sisifice in esenta - care oricum vor fi spulberate sau subversiv erodate...

. si de la capat

"...In fapta, lumea-i visul sufletului  nostru. Nu exista nici timp, nici spatiu - ele sunt numai in sufletul nostru. Trecut si viitor e in sufletul meu, ca padurea intr-un sambure de ghinda..."
Imi rataceste prin minte pasajul asta de ceva vreme. Si azi s-a agatzat de un gand mai recent si au inceput sa-si incalceasca itzele intr-atat incat a trebuit sa le scot la lumina si sa le pun sa se impleteasca frumos sub atenta mea supervizare. Dar reflectoarele le-au inhibat si s-au chircit inapoi de nu le mai pot da de capat.... :)
Incerc sa prind cate-un fir.... era ceva legat de nostalgii, de lipsa de obiectivism a memoriei care retzine ce vrea si deseneaza ceea ce o data numeam "realitate" dupa bunul sau plac cu tushe groase si pasteluri difuze, de parshivele post-evaluari care ne macina cu "ce-ar fi fost daca...", de flash-uri recurente agatzate de cate-o amorsa dintre cele mai diverse - o armonie, o briza, un ton de lumina, un cuvant - care vantura cearceafurile prafuite si te prinde intr-un vortex ce te lasa stors de vlaga....Si ce minune e cand in tot suvoiul asta te opinteshti si pui un zagaz....si te trezeshti in mana cu o ghinda...:)

Ce imi/iti doresc anul asta...

Anul Nou...proaspat ca o paine scoasa din cuptor, ca o partie neatinsa cu zapada abia ninsa, ca o dimineatza de luni. Excelent pretext pentru promisiuni, angajamente si profetzii pe care le implinesti tot tu. Cred ca pur si simplu avem nevoie sa punem deoparte cele adunate intr-un an intreg si sa avem curajul sa o luam de la capat (cand de fapt, asta e rolul fiecarei diminetzi).
Anul asta iti doresc curaj si luciditate sa traiesti in prezent, scufundandu-te si savurand fiecare moment  - nu visand la zilele care vor urma sau ruminand regretele care au fost.
Anul asta iti doresc sa gasesti in fiecare zi noi modalitati de a-ti pune in valoare calitatile - fie ca e vorba de creativitatea ta capabila sa gaseasca poteci nebanuite, fie ca e vorba de grija fata de oameni care te face sa devii cicalitor uneori, fie ca e vorba de ambitia care te face sa te arunci pe partii negre doar ca sa vezi ca poti...
Anul asta iti doresc sa gasesti in fiecare zi timp sa fii multumitor pentru "lucrurile" frumoase din jurul tau. Dc nu gasesti altele, multumeste pentru apa potabila si frigiderul uneori plin care te lasa sa te aventurezi dincolo de lupta pentru supravietuire, pentru accesul la Internet care iti permite sa-ti satisfaci curiozitatile si pentru ca exista cel putin o persoana care se intreaba daca ti-e bine.