A little thing that makes me so happy...

We all say we know the joy is in the ride, ca fericirea nu-i un lucru mare care te invaluie asa brusc si  dintr-o data cand ajungi in varful Everestului personal, ca bogatia se aduna picatura cu picatura din multitudinea de trairi intense, challenging, frumoase ... dar in viata de zi cu zi deseori uit de toate ca sa imi justific  confortul pierderii de vreme. Si stiu ca pentru a te bucura de lucrurile mici, pentru a trai experiente care puse cap la cap fac farmecul urcushului e nevoie sa te investesti, sa depasesti momentul de lene si sa te arunci in activitati solicitante aducatoare de provocari, satisfactii si "flow" (czikszentmihalyi like).

Ii multumesc pe aceasta cale dragei mele prietene care de fiecare data cand vine in capitala ma scoate din blazarea mea confortabila ca sa descoperim impreuna minunile construite de "mintea si mana omului" ce imbogatzesc cotidianul bucureshtean. De fapt, asta e una dintre binecuvantarile prietenilor care ma viziteaza... ma ajuta sa (re)descopar :)

De data asta a fost Muzeul Taranul Roman. Nu, nu e vorba de tzaranul=cocalar, mitocan, badaran; ci de ala autentic, samburele in jurul caruia a crescut Romanica noastra. Daca ti-ai petrecut vacantzele in peisajul "rural", daca ai trait fascinatia "camerei bune" in care intrai ca intr-un sanctuar sa admiri pledurile, sa sari pe perne si dricare si simteai mereu ca dincolo de mirosul puternic de naftalina pluteste oarece mister; daca-ti mai amintesti de "peretarele" brodate cu fizionomii imposibile si citate inspirationale - "Sus pe cer sunt multe stele, dar nici una dintre ele nu-i ca ochii dragei mele"- sau de icoanele cu imagini psihedelice (zici tu acuma, asa deshtept ca erau psihedelice, da' atunci iti cam dadeau fiori :P)... le vei regasi pe toate acolo. Daca n-ai urmarit niciodata fascinantele ritualuri ale vietii la tzara si daca Ion si Morometzii ti se par la fel de utopice ca si Macondo al lui Gabo Marquez, atunci Muzeul te va prinde in jocul sau. Si dc te gandesti ca muzeul e un loc unde te plimbi pasiv si citesti relaxat etichetele de sub exponate impecabil aranjate pe categorii cronologice ...well, pregateste-te pentru o surpriza! Vizita la Muzeul Taranului Roman te va prinde intr-o hora din care vei iesi buimacit si incantat de atata bogatie...exclamand "Si n-as fi zis!!!" :)

"Stau in librarie, miroase a hartie..."

Daca te uiti cu atentie o sa vezi cum uneori "art can be the reason for life"... Asta era feeling-ul la ultimul eveniment din Carturesti - un concert cu atmosfera "ad-hoc", oameni frumosi, involuntar si vadit fascinatzi de autenticitatea exprimarii artistice. 

"Rachel Getting Married"

N-a fost o supriza faptul ca mi-a placut filmul, avand in vedere ca venea cu recomandari insistente din partea unui prieten ale carui opinii le stimez si deseori impartasesc. Surprinzator a fost filmul in sine :)

Ti se intampla si tie sa refuzi activitati solicitante cognitiv (cum ar fi cartile stivuite pe noptiera) si sa te tolanesti la un film "scuzandu-te" ca iti ofera o experienta de invatzare prin personaje, scenarii, intamplari; ca vezi cum gandesc sau reactioneaza altii, etc... ? Si (onest vorbind) de cele mai multe ori savurezi furtuna neurotransmitzatorilor si o subtila incantare artistica... caci povestile, personajele, happy-end-urile nu prea au treaba cu realitatea...

"Rachel Getting Married" e incredibil de autentic. Pare filmat cu o camera de-aia de filmeaza nea' Jenu la nunta, fara trepied - caci imaginea e usor tremuranda... si nu e altceva decat o secventa de cateva zile din viata. Fara intriga, fara rasturnari de situatie, fara personaje ingrijit conturate (aparent, caci Anne Hathaway joaca minunat) doar o felie taiata adanc din viata unei familii....etc. 

Cu momente de disconfort social care se acumuleaza si nu se sparg fericit intr-un hohot de ras, cu relatia intre doua surori marcata de iubire-frustrare-protectie-iritare, cu scene ornamentale in care o pleiada de 'mnezeu-stie-cine tin toasturi pentru fericitul cuplu de insuratzzei, cu reactii emotionale intense si neanuntzate, cu tensiuni care fie explodeaza dinamitand atmosfera, fie "fasaie" ascuns prin gesturi de aparenta amabilitate,  cu dezgoliri de suflet care iti rascolesc pudoarea sociala... 

De ce ti l-as recomanda? Pentru ca pune pe display secvente autentice de existenta umana - imprevizibil, ilogic, emotional, abscons si de neinteles, histrionism, egoism, rabdare si iubire neconditionata si multe, multe alte despre alambicatele fiintze care suntem :)

Spirit de primavara

"O mare durere e sa iubesti, o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere"  I.L. Caragiale

O vorba de duh pentru toti cei care se arunca in involburarile primaverii :)

What doesn't kill you, makes you stronger!

So, what happens when life brings you face to face with one of your deepest fears? Will you run, will you hide, will you deny it, will you face it, will you fall apart?

"Doesn't matter how tough we are... trauma always leaves a scar, it follows us home, it changes our lives... trauma messes everybody up. But maybe that's the point: all the pain and the fear and the crap, maybe going thru all that is what keeps us moving forward. It's what pushes us. Maybe we have to get a little messed up, before we can step up." (http://www.cucirca.com/2009/03/25/grey’s-anatomy-season-5-episode-19-elevator-love-letter/)

Let me entertain u ...

E o zi grea pentru meteopatzi. Caldicel, noros, apasator, gri... 

Ma amuza insa teribil Atlasul de Mitocanie de la Radio Guerilla (http://www.radioguerrilla.ro/antimitocanie/).

Si rasfoind Inboxul am gasit o chestie dragutza...

Comentariul literar al unei manele                                         

„Trei luni de senzaţii" de Florin Peşte                                                                                                        

Încă din primele versuri, autorul plasează acţiunea într-un mediu feeric.                                                               

Ce miracol şi ce vrajă                                                  

Stau cu gagica pe plajă                                              

Prin folosirea cuvintelor miracol şi vrajă, poetul ne trimite într-o lume magică, interzisă muritorilor de rând. Efectul este completat de plasarea celor doi protagonişti pe plajă – trimitere directă la infinitul mării, care ar putea sugera şi iubirea nesfârşită, dar şi eternitatea. Nisipul ne duce cu gândul la scurgerea timpului, autorul reuşind astfel să 

îmbine prin folosirea unui singur cuvânt, atât infinitul cât şi perenul.

În următoarele două versuri, poetul doreşte să împace relativa bipolaritate dintre infinit şi peren.                           

Am chef de distractie                                                      

3 luni de senzatie                                                         

Conştient de clipa fermecată pe care o trăieşte, autorul îşi avertizează ascultătorul (cititorul) că iubirea nesfârşită, dragostea profundă, infinitultul, alfa şi omega, arde intens, asemeni razelor unei zile însorite de vară, comprimându-se în "3 luni de senzaţie". Necuprinsul este asfel încadrat în limite foarte bine delimitate - trei luni – iar profunzimea sentimentelor umane îmbracă forma senzaţiilor. 

Iubirea magică nu are suişuri sau coborâşuri. Aşa cum spune şi poetul, cuvintele de ordine în cazul unei asemenea iubiri sunt cheful şi distracţia alături de gagiu sau gagică. Folosirea cuvintelor nu este deloc întâmplătoare. Elementele de argou: gagiul, gagica vin să sugereze faptul că cel care vorbeşte este un om asemeni nouă, care însă, conform preceptului biblic, şi-a pus în valoare, talanţii, reuşind să pătrundă într-o lume de vis.                                                                                                                                                                        

A doua strofă a cântecului descrie opulenţa de care se bucură eroul.   

Dau o cheie la mertan                                                       

S- am plecat pe litoral                                                     

Mi-am pus plinul de benzina                                                

Si in dreapta o blondina                                                   

„Merţan"-ul face trimitere la stilul de viaţă al marilor padişahi. Folosirea expresiei „plinul de benzină" nu este deloc întâmplătoare. Ea ilustrează verticalitatea convingerilor personajului principal. El nu operează cu jumătăţi de măsură. Totul sau nimic pare a fi deviza după care se conduce. Noţiunea plin, are şi un sens metaforic. Ea prezintă maturitatea dragostei dintre cei doi, care tind spre perfecţiune. Acest lucru este  confirmat şi de termenii cu care este descrisă marea iubirea a personajului nostru. Fata cu care se iubeste eroul principal nu este o  fată oarecare. Ea este o „blondină" - simbol al frumuseţii feminine, aşezate la dreapta bărbatului. Afirmaţia este întărită în versul al doilea 

din cea de a treia strofă.                                            

                                                                                                                                        

Am mertanul de mult timp                                                   

Si-o blondina prototip                                                     

E a mea numai a mea                                                        

Si-mi petrec vara cu ea                                                     

                                                                                                                                             

Hiperbola "blondină prototip" descrie în profunzime calităţile greu de egalat ale iubitei, ea fiind o fiinţă unică. Prin folosirea unui termen  tehnic pentru a-şi descrie iubita – "prototip" – autorul ne reaminteşte că dragostea lui este asemeni ţinuturilor exotice, fascinante dar încă neexplorate în profunzime, afirmaţia fiind întărită şi de plasarea         

poveştii în anotimpul de vară.                                           

                                                                        

                                                                        

Ultima strofă descrie actul de iubire dintre cei doi. În primele două  versuri, ne este prezentată atmosfera care domneşte între îndrăcostiţi.                                                                            

                                                                                     

Marea neagra e calduta                                                     

Blonda-i sexy si finuta                                                    

                                                                         

Iubirea se consumă în apa caldă a mării. Cristalinul mării descrie sentimentele celor doi iar căldura apei descrie relaţia dintre ei. Dragostea dintre cei doi este imună la scurgerea timpului                                                                                                                                 

Ziua stau cu ea la soare                                                   

Noaptea o scot la plïmbare                                                 

                                                                 

Succesiunea zi noapte nu poate perturba trăirile profunde alte tinerilor îndrăgostiţi, dar autorul lasă o portiţă de ieşire din această idilă aproape perfectă. Folosirea termenului "noaptea" din ultimul vers avertizează cititorul că totul poate fi perfectibil, chiar şi iubirea, iar dacă peste iubirea dintre cei doi s-ar lăsa întunericul, eroul va trece şi peste acest obstacol. Este vorba doar de 3 luni de distracţie.