"Acum știu, știu că orice ură, orice aversiune, orice ținere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înțelegere..., bunăvoință, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul grației și gingășiei unui menuet de Mozart... este un păcat și o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreț, orice rea dispoziție este de la diavol și strică totul." Nicolae Steinhardt
Acum știu, am aflat și eu... 

Ai grija ce-ti doresti...

... ca s-ar putea sa ti se intample. Si evit diplomatic explicatiile fizicii cuantice pe acest subiect, preferand sa ma cantonez in cele ale simtului comun...Si incepe cu o alegere mica-mica pe care o faci nebanuind poarta pe care o  va deschide si primilor pasi exploratori si inofensivi pe cate un drum si unor intrebari care-ti bazaie ispititor in minte "de ce nu..." si te trezesti apoi puternic motivata de "instinctul de premianta" sa alergi catre linia de sosire- scotocind dupa instrumentele si resursele necesare ca sa duci treaba la bun sfarsit....

Independence Day

Nu-mi amintesc exact cand m-a palit prima data ca n-am de dat socoteala nimanui pentru esecuri si succese. Ca singura contabilitate care merita tzinuta este cea a lectziilor invatzate. Cred ca a coincis cu trista evidentza ca toti cei pe care ii puneam pe piedestaluri sau ii tzineam ca si centuri de sigurantza sunt failibili. Sau cu aparentul cliseu ca la umbra copacilor mari esti protejat, dar si ingradit. Ca de cele mai multe ori justificarile pe tema intentiei care conteaza sunt inutile. Si singura concluzie onesta si autentica e ca "devoie denevoie" sunt singura responsabila si vizata de intamplarile fiintei mele :)

Zambiti, va rog :)

ma trezesc deseori investindu-ma cu elan si ardoare in misiuni imposibile. demne de ghilgames scamatoriile,pledoariile, analizele si sintezele, cascadoriile pe care le fac in epopeea ”salvarii” unui semen. profund autentic, portofoliu variat - de la traditionalul umar de colectat tristeti, la partener de asigurat spatele in cazul agatzamentelor nefericite, la activarea retelei sociale in scopuri matrimoniale, hr-iste sau in functie de cerere, la oxigen contra scufundarilor in disperare, la servicii de hostel & catering, la programe nestructurate de crestere a tolerantei la frustrare, la vorbe ticluite pentru alungarea vinovatziilor inchipuite, la discursuri dantelate pentru o oglindire mai prietenoasa a propriei pesoane sau a viitorului.... si in botanismul meu onest ma hranesc nespus din orice urma de zambet sau  gest de schimbare a dispozitiei pe care preaiubitul meu interlocutor il schiteaza .... probabil deseori din simpatie fata de stradaniile mele.

ma trezesc insa la cate o strafulgerare de luciditate cand imi amintesc ca fiecare e responsabil sa-si traiasca propria epopee si sa se salveze singur....si se fixeaza un mare semn de intrebare cand ma paleste ideea ca s-ar putea ca toata aceasta vanzoleala mesianica sa fie de fapt slalomul pe care-l fac amanandu-mi propriile confruntari :)

Intamplari

In mishcarea asta brauniana n-avem cum exista fara sa ne ciocnim de altzii. Mergem uneori paralel cand calea e larga si ne ignoram cu dezinvoltura pana cand poteca se ingusteaza. Alteori zarim cu coada ochiului si ne simtzim in sigurantza sa nu ne stim solitari. Ne intalnim cateodata ca "doua culori ce nu s-au vazut niciodata; una foarte de jos, intoarsa spre pamant; una foarte de sus, aproape rupta" si ne minunam de intamplare. Si ne prindem intr-o imbratzishare scrashnitoare de oase "mereu minunata, dureroasa mereu". Si tanjim ca imbratzisharea in care ne-am con-topit sa se transforme in coloana sau altceva mult mai inalt si cat mai curand. Si -apoi ne spargem in mii de cioburi si ne intrebam daca doar singuri ne putem izbi tampla de stele. 

Culmea tolerantzei

Am mai gasit azi un dram de intelepciune. Despre acea minunata tarie de a lasa intamplarile sa curga peste tine ca suvoaiele de apa - uneori tumultoase, alteori line - fara sa te agatzi de stanci, alge sau sa-ti infigi ferm picioarele in nisip incercand sa intelegi sau sa te explici pe tine sau pe ceilalti. Fara sa pui "pietre de aducere aminte" , sisifice in esenta - care oricum vor fi spulberate sau subversiv erodate...

. si de la capat

"...In fapta, lumea-i visul sufletului  nostru. Nu exista nici timp, nici spatiu - ele sunt numai in sufletul nostru. Trecut si viitor e in sufletul meu, ca padurea intr-un sambure de ghinda..."
Imi rataceste prin minte pasajul asta de ceva vreme. Si azi s-a agatzat de un gand mai recent si au inceput sa-si incalceasca itzele intr-atat incat a trebuit sa le scot la lumina si sa le pun sa se impleteasca frumos sub atenta mea supervizare. Dar reflectoarele le-au inhibat si s-au chircit inapoi de nu le mai pot da de capat.... :)
Incerc sa prind cate-un fir.... era ceva legat de nostalgii, de lipsa de obiectivism a memoriei care retzine ce vrea si deseneaza ceea ce o data numeam "realitate" dupa bunul sau plac cu tushe groase si pasteluri difuze, de parshivele post-evaluari care ne macina cu "ce-ar fi fost daca...", de flash-uri recurente agatzate de cate-o amorsa dintre cele mai diverse - o armonie, o briza, un ton de lumina, un cuvant - care vantura cearceafurile prafuite si te prinde intr-un vortex ce te lasa stors de vlaga....Si ce minune e cand in tot suvoiul asta te opinteshti si pui un zagaz....si te trezeshti in mana cu o ghinda...:)

Ce imi/iti doresc anul asta...

Anul Nou...proaspat ca o paine scoasa din cuptor, ca o partie neatinsa cu zapada abia ninsa, ca o dimineatza de luni. Excelent pretext pentru promisiuni, angajamente si profetzii pe care le implinesti tot tu. Cred ca pur si simplu avem nevoie sa punem deoparte cele adunate intr-un an intreg si sa avem curajul sa o luam de la capat (cand de fapt, asta e rolul fiecarei diminetzi).
Anul asta iti doresc curaj si luciditate sa traiesti in prezent, scufundandu-te si savurand fiecare moment  - nu visand la zilele care vor urma sau ruminand regretele care au fost.
Anul asta iti doresc sa gasesti in fiecare zi noi modalitati de a-ti pune in valoare calitatile - fie ca e vorba de creativitatea ta capabila sa gaseasca poteci nebanuite, fie ca e vorba de grija fata de oameni care te face sa devii cicalitor uneori, fie ca e vorba de ambitia care te face sa te arunci pe partii negre doar ca sa vezi ca poti...
Anul asta iti doresc sa gasesti in fiecare zi timp sa fii multumitor pentru "lucrurile" frumoase din jurul tau. Dc nu gasesti altele, multumeste pentru apa potabila si frigiderul uneori plin care te lasa sa te aventurezi dincolo de lupta pentru supravietuire, pentru accesul la Internet care iti permite sa-ti satisfaci curiozitatile si pentru ca exista cel putin o persoana care se intreaba daca ti-e bine.

Very few reasons why I loooooove Avatar

Pentru ca e un film priectat a fi mainstream care aduce in prim plan fluxul de energie care conecteaza toate lucrurile si fiintele si arata  how the world should be. Pentru ca face foarte vizibil cat de orbi suntem si cum ar trebui sa vedem.
Pentru ca reitereaza fenomenal si Sci-Fi Scrisoarea III - "raul, ramul mi-e prieten numai mie, iara tie dusman iti este"
Pentru ca te surprinde inevitabil cu imagini si concepte ne-mai-imaginate (trasee incandescente pe piele care marcheaza dispozitia emotionala, munti plutitori, salcii luminoase, insecte rotitoare....).
Pentru ca din nou arata cum se implinesc profetziile atunci cand incepi sa crezi in ele.
Pentru ca in pofida rezervei mele fata de 3D, tre sa recunosc ca m-am ferit de cateva ori de niste frunze care se indreptau vertiginos spre mine.

dreaming my dreams...

lnspir3d: dupa cum spuneam...noi cu obsesiile noastre...
lnspir3d: io prefer obsesiile fericite
lnspir3d: reverii din alea in care lucrurile se intampla asa cum imi doresc...
lnspir3d: uneori is asa de puternice ca ma scot din butoiul cu melancole....
lnspir3d: si incep sa ma disciplinez sa nu ma mai gandesc la trecut
lnspir3d: la cum ar fi fost dc...etc, etc,etc
lnspir3d: dc e sa ma gandesc la altceva decat la prezent, prefer sa fantasmez despre cum va fi cand...
lnspir3d: e foarte tonic :)

Beautiful sunshine in my eyes

It's woooonderful to  wake up with a ray of sunlight tickling your eyelashes. It makes you remember that there is so much beauty in the world :)

Today...like any other day

"The best things in life aren't things". Thank you for reminding me that in the most beautiful manner today!!!

Eyes wide open

A friend told me today I look like when I was five : "All eyes!" she said. And I smiled because I remembered that a child's joy comes from the way he looks at life - just acknowledging, no judging; just giggling and being curious about everything without expectations or demands; just seeking and living whatever comes with eyes wide open.

I guess we should start living...

A beautiful metaphor of what life can be like! :)
Just click on the title and watch it till the end.

Cu sau fara caleidoscop?

Unii oameni isi fac curaj sa-si asume nefericirea de dragul autenticitatii.

Dupa multe multe intrebari retorice, dansuri singulare "inainte-inapoi", dupa ocheade aruncate dincolo de gardul rutinei cotidiene isi dau jos ochelarii de cal sau caleidoscopul colorat prin care privesc si raman dezgoliti.  Atunci inteleg ca gazonul perfect din fata casei, masina luxoasa, familia zambitoare, aprobarea comunitatii, donatiile consistente sunt iluzorii si foarte foarte departe de sentimentul de implinire dupa care tanjesc. Incep sa vada limpede ca nici unul dintre filtrele colorate pe care ni le propun conventiile comunitatii cand pretind ca au gasit drumul catre implinirea deplina (indiferent despre marimea comunitatii sau despre valorile pe care le promoveaza) nu rezista in fata momentului de iluminare in care realizezi ca adevarul e in alta parte !!!

Si caleidoscopurile pe care le gasim in jur sunt asa de variate ! E asa de usor sa gasesti un surogat de sens in statuia care ti se promite in fata institutiei in care-ti jertfesti zilele, in confortul relatiei in care nu mai trebuie sa te stradui sa te imbraci frumos, in faptele bune si in mataniile pe care le rostesti "intocmai si la timp", in normele pe care le respecti cu strictete pentru ca cineva a inteles ca cineva ar fi zis ca "cineva acolo sus" a zis ca asa trebuie facut.

Mi-amintesc una dintre replicile care a facut sa fie memorabil Revolutionary Road  "Who made these rules, anyway?!"...

Fiinta draga :)

Zic asa, dintr-o rasuflare, intr-o efuziune optimista, fara cauza precisa sau obiect concret :)

Mi-esti draga pentru felul fascinant in care iti intortochezi viata, pentru sutele de intrebari cu care iti bati capul una-ntruna fara sa gasesti raspunsuri care sa te multumeasca mai mult de 10 secunde. Ma minunez de fiecare data cand iei cuvintele celor din jur si faci din ele balsam sau scut sau secure de retezat capete sau licoare datatoare de puteri miraculoase. Ma incanta sa te vad entuziasmata pentru simplul motiv ca e senin ca si cum ai avea o retea secreta prin care Soarele ti-ar revarsa viata in trup. Mi-e drag sa te vad indragostita de maturatori de nori care-ti lumineaza chipul dezprafuind reteaua secreta si ajutandu-te sa-ti amintesti "what a wonderful world". Ma intriga de fiecare data cand dupa mii de semne de intrebare cu privire la motivatiile celorlalti, de indoieli si scepticisme alegi sa-i pastrezi in suflet pentru ca preferi sa-i iubesti chiar si pe cei care dupa legile lumii asteia "te folosesc", "te manipuleaza", "te ignora", etc...pentru simplul motiv ca "e o mare durere sa iubesti, dar e o nenorocire sa scapi de aceasta durere" :)

Beautiful coincidence

Sigur ca nu exista coincidente, doar bizarerii ale legii probabilitatilor sau ale jocului de barbut al zeilor.

Una dintre ele este ca 3 dintre cele mai frumoase femei pe care le cunosc isi sarbatoresc ziua de nastere azi :). Bineinteles ca "beauty is in the eye of the beholder" . Mai ales cea feminina. Si e etern supusa debate-urilor subiective ce aduc in discutie tot felul de criterii - de la cele mai aride de ordin geometric (simetria fetei, proportiile trupului, etc - si astea infinit de subiective, imagineaza-ti un debate intre Rubens si Versace cu privire la frumusetea feminina:) ) la cele mai inflacarate (minutele in care nu-ti poti lua ochii de la ea, frecventa cu care iti bantuie visele, etc).

Dar cu tot subiectivismul lui "nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-ti place", cele trei domnishoare capteaza atentia, smulg suspine si aduna priviri languroase. Nu vorbim de inimi frante, ca alea n-au treaba cu frumusetea "calaului" :)

Sigur, ca in stradania noastra de a intelege frumusetea am facut tot felul de categorii, am conturat stereotipuri si am pus etichete. Si fara sa indraznesc sa le limitez pe frumoasele mele "personaje" ele sunt 3 tipuri diferite de femei frumoase.

"Femeia copil" - sau "eternul copil" cum glumim noi pe seama ei inca din liceu - iti starneste nevoia stringenta de a o proteja. Privirea uimita si rasul zglobiu, intrebarile retoric-naive ("cum pot fi unii oameni asa ? "), bucuria in fata fiecarui gest de atentie pe care i-l acorzi si "playfulness"-ul cu care umple atmosfera te fac sa-ti doresti prezenta ei nonstop. Te fac sa-ti doresti sa-i culegi luna si stelele de pe cer doar ca sa o vezi cum se bucura de ele...

"Femeia misterioasa" a fost intotdeauna un mister si pentru mine :). Te intrebi intotdeauna ce se ascunde in spatele privirii ce uneori doar mangaie lucrurile si alteori le fixeaza tzintuindu-le pe loc. Ii urmaresti gesturile unduioase si fantasmezi cum ar fi sa ti se adreseze. O vezi plutind in timp ce se indeparteaza scufundata in lumea ei si jinduiesti sa-ti arunce macar o privire ca sa simti ca ti se reveleaza al 7 lea cer :)

"Femeia senzuala" te atrage ca un magnet. Capul nu te mai asculta si se intoarce evident in directia in care apare ea. Visezi cu ochii deschisi atingerea ei si te cuprind valuri de caldura. O fixezi cu privirea pana in momentul in care te surprinde si iti zambeste si simti fluturi napadindu-ti stomacul si...alte zone.

Da' stii care-i partea cea mai faina? Ca atuul cel mai de pret al femeilor frumoase nu e tenul impecabil, parul matasos, ochii migdalatzi, fizionimia simetrica, zambetul de perla , proportiile perfecte sau gratia miscarilor ... ci atitudinea de femeie care isi cunoaste valoarea :)

De-a v-ati ascunselea...

Zilele astea am vizitat o fiintza draga peste care au trecut multe primaveri pline de sperantze risipite, veri calcinante, zile de toamna impovarate si ierni cu sufletul infrigurat. In ultima vreme e cumplit de apasata de singurate. Atat de tare, incat obosita a lasat povara jos si s-a lasat diagnosticata cu depresie majora. Grabindu-ma sa-i duc in dar prezentza mea, eram convinsa ca ii va prii, chiar daca nu ma asteptam la efuziuni. Surpriza a fost ca atentzia noastra a stingherit-o, a nelinishtit-o si a adancit-o mai tare in singurate, intr-atat incat cu toata candoarea si tristetea, intr-o incercare de recuperare a autoritatii pierdute s-a rastit la noi "hai, plecati, fiecare la casa lui!"

Si m-am gandit atunci, de ce te simti mai singur in 2 sau in 3 sau in 15? Poate pentru ca te trezesti ca intr-o camera din aia cu zeci de oglinzi si iti vezi singuratea reflectata la infinit in fiecare neintzelegere, neputintza sau nepasare a celor din jur. In fiecare dintre cei care nu pot sau nu shtiu sa-tzi fie "aproape" si pentru ca nu tolereaza sa vada tristetze itzi repeta superficial "o sa fie bine" sau "lasa, ca toate este trecaretze". Sau in cei mai vehementzi care itzi spun ca gandesti denaturat sau ca ar trebui sa faci asha si asha fara sa te lase sa-tzi spui povestea pana la final sau ca "asta nu-i nimik, stai sa-tzi spun ce-am patzit eu" sau cei care te intreaba imperativ "ce-i cu tine, revino-ti !" sau cei care te iubesc atat de mult incat itzi spun cu invershunare ca cei care-ti sunt impotriva sunt greshitzi pentru ca tu ai dreptate sau cei care devin total debusolatzi cand te nu te vad zambind. Si fara indoiala ca fiecare ishi doreshte sa-tzi fie umar sau carja de sprijin sau shut in fund=pas inainte ...si cu toate astea ii simtzi atat de departe de suflet.
Sigur, sperantza ramane caci te gandesti intotdeauna ca cei care sunt "departe" sigur tzi-ar fi "aproape" daca nu tzi-ar fi inaccesibili fizic. Si poate ca tocmai de-asta ii preferi departe...ca sa nu-ti spulberi sperantzele...
Si totusi, parafrazand un mare artist in viatza, o bucurie/ o suferinta/ o viata neimpartasita, "face cat o singurate intreaga".
So, cum facem?  Riscam sa ne risipim sperantza oglindu-ne singuratatea in celalalt sau hranim iluzia unei vietzi impartashite intr-un illo tempore nedefinit, "atunci si acolo"...

Viata bate filmul !!!

Tre sa-ti fi venit in minte macar o data exclamatia asta. Intr-un moment in care evenimentele si oamenii din jurul tau s-au aranjat asa incat ceea ce ti se parea imposibil sau macar improbabil s-a intamplat. Dar asa cum in filme ceea ce vedem e perspectiva unui scenarist sau a unui regizor cu mai multa sau mai putina ironie existentiala, tot asa atunci cand mi se pare ca viatza bate filmul am inceput sa ma uit cu atentie a cui perspectiva o contemplez :)

Pat -....

Ce au in comun un meteopat cu un patetic?

Un pat :)

Si o ciudata covarianta care ii aduce deseori in prim plan impreuna. Cel putin asa justific zilele ploioase in care shed in pat si frizez patetismul. Si ma gandesc la sarmanu' Bacovia care cum vedea un pic de ploaie cum se vedea inecandu-se in betzie si in lacustre; cum dadea un pic toamna, cum se vedea in coshciug...

Si fie vorba intre noi, teama de patetic si de ridicol e una dintre temerile cele mai frecvente (cica fobia de vorbit in public ar fi mai frecventa decat teama de moarte). Wikipedia (The Knowledge of our days) zice ca "pathetic = arousing scornful pity or contempt, often due to miserable inadequacy". Interesant e ca in romaneste "patetic = plin de patos, care emotioneaza, induioseaza" DEX-ul nu identifica izul eufemist al termenului. O fi hipersensibilitatea asta la patetic tot vreun import americanesc?

Anyway, nu vroiam io sa fac o analiza etimologico-psihanalitico-pupu. Doar ca zilele trecute ma intrebam cum poti sa faci slalom elegant si sa ratezi patetismul atunci cand spui ca iubesti, ca doresti, ca ti-e frica, ca te infurie, ca te incanta, etc. Si raspunsul mi-a venit cu prima raza de soare azi-dimineata (asta ca sa confirme inca o data teoria cu meteopatia :) ) Patetismul vine atunci cand ma iau prea in serios, cand mi se pare la lumea incepe si se termina cu ce zic/fac/simt/cred eu, cand intensitatea si incrancenarea ma napadesc si mi se pare ca ceea ce (nu) se intampla e catastrofal ( la meteopati asta se intampla deseori in zilele mohorate)... In zilele frumoase "things go easy on me"... imi amintesc ca nimic din ce mi se intampla nu anuleaza esenta mea; ca lucrurile, evenimentele, persoanele din jur devin minuni de care e imposibil sa nu te bucuri...si pan' la urma afara e senin :)

Sigur, Isus si Buddha zic asta de cateva mii de ani, Ellis zice asta de vreo 50 de ani...dar noi uitam la fiecare 30 de secunde :)